Taxi feat. R&D - NonStop

INNA and The Marker - If you didn't love me

Ce e ăsta?

ETFmilenium prezintă filmul de scurt-metraj "Ce e ăsta?",o parodie adaptată după clipul original "What is that" al regizorului grec Konstantin Pilavios.

Discursul Regelui Mihai în Parlament

Scrisoare pentru Rege

Majestatea Voastră,

Într-o zi specială, o zi care din nou ne-a luat pe nepregătite, îngăduiţi-mi câteva rânduri. Săracele cuvinte ce urmează izvorăsc dintr-o conştiinţă naţională sfâşiată mai cu seamă în anii ei formativi.

Născut în comunism, la începutul ultimului sfert de veac XX, am deprins în mod eronat istoria neamului meu. Încă din clasele primare am căzut pradă unei mitologii politice totalitare. Aproape credeam că Burebista şi Bălcescu au fost… marxişti. Felul în care mi s-au prezentat lucrurile a fost năucitor, diabolic aş spune. Singurele puncte de sprijin mi-au fost bunicul patern (fost deţinut politic) şi un profesor de desen (vecin cu noi pe atunci). Întâmplător şi limitat am căzut pe câteva cărţi cât de cât edificatoare, dar întâlnirile cu pricina au fost marginale.

Aşa am dus-o până în liceu. Pe la mijlocul lui, graţie unei Providenţe în care începeam să cred, a avut loc Revoluţia. Să fi fost revoluţie? Sau lovitură de stat? Sau şi una şi alta? Eram prea crud pentru a înţelege. Cu pieptul gol, îmbătat de un posibil eroism, am ieşit alături de colegii de breslă în centrul oraşului. Despre orăşelul cu pricina nici nu vreau a vă informa. Ca multe altele, a fost rodul unei urbanizări forţate şi cu un iz vădit partizan. Acolo, în faţa primăriei, aşteptam să vină teroriştii… O psihoză generală m-a făcut să cred că trebuia numai decât să devin şi eu… martir. N-a fost să fie, nu s-a tras… deşi ar fi fost în cine.

După tumultul revoluţionar, după iluziile încă incandescente, lucrurile au început să se reaşeze. Profesorii mei erau dezorientaţi. Foştii propagandişti ciuleau urechile. Mai marii Bisericii majoritare simulau lacrimi de căinţa în colţul ochiului. Toţi credeau în progres, deşi nimeni din jurul meu nu-mi putea explica ce înseamnă asta cu adevărat. Sub aceste auspicii am terminat liceul şi, după o întrerupere de un an, am plecat la studii în Capitală.

Să vă povestesc despre Micul Paris de cândva? Oare nu aş profita de răbdarea dvs. dacă vă voi spune că am găsit un Bucureşti gregar, şi pe alocuri atins de promiscuitate. Era care pe care, iar fragila noastră democraţie căzuse deja în mâinile viguroase ale neocomuniştilor. După cum ştiţi, Majestate, au fost anii aceia când nu aţi avut dreptul (sic!) să păşiţi pe pământul Patriei. Şi ar mai trebui să aflaţi ceva: nici eu nu vedeam rostul vizitei Majestăţii Vostre în ţară.

Mă puteţi judeca, desigur. Vă rog doar să-mi acordaţi circumstanţe atenuante. Înainte, dar şi după 89, mintea mea a fost expusă unei mutilări istoriografice grave. Credeam că regalitatea a fost o pacoste pe biata noastră ţărişoară, credeam că reprezentaţi un pericol pentru stabilitatea noastră naţională. Afară de câteva persoane în vârstă, toţi cei din jurul meu jubilam pe aceeaşi partitură. Deşi nu eram mulţumit de evoluţia postdecembristă, deşi mi se ridicau o mulţime de întrebări în privinţa deontologiei politice a mai marilor, continuam să fiu reticent. Vă priveam oarecum suspect şi neavenit.

Au trebuit să treacă ani buni, să-mi las mintea să lucreze avizat, să am lecturi adecvate. A trebuit, de fapt, să reiau istoria modernă a ţării mele. Abia atunci, prin demitologizare, am văzut cât de mult au însemnat regii pentru această ţărişoară. Vasali mai tot timpul, am avut măcar în perioada monarhică pretenţia la europenitate. Cât de mult ne-a ieşit, ştiţi mai bine decât mine. Desigur că am aflat şi de slăbiciunile omeneşti ale regilor sau ale celor din jur, însă am reuşit să cântăresc lucrurile. Am devenit tot mai convins că, dincolo de minusurile oricărei regalităţi, e important să fii bine reprezentat. Trăim într-o lume dominată de simbol, aşa că cel care vorbeşte în numele tău contează, şi contează în cel mai mic detaliu.

În consecinţă, cu ocazia împlinirii unei aşa frumoase vârste, îngăduiţi-mi să vă urez un sincer: LA MULŢI ANI! Să aveţi parte de sănătate şi mulţumire în tot ce faceţi. Să ne puteţi ierta pentru igonranţa şi limitarea cu care v-am interpretat biografia. În măsura în care se poate, să ne reprezentaţi în continuare cu acelaşi zel şi eleganţă.

Alese aprecieri,

un anonim care începe să priceapă
(Ghita Mocan) coramdeo

Un roman a ars o Biblie la Vatican

Un roman a dat foc unei Biblii chiar in timpul slujbei oficiate de Papa Benedict al XVI-lea, la Roma. Barbatul a reusit sa ajunga pe o cladire de langa catedrala Sfantul Petru si, sub privirile a mii de oameni, a dat foc cartii sfinte. Nu inainte de a striga, in engleza, "Papa, unde este Christos?".

Codul Etic adoptat de politicieni – că doar nu-i doare gura

Care credeţi că este noua “invenţie” în materie de spălare sau îmbunătăţire a imaginii electorale? Cum se cosmetizează imaginea unui partid sau a unor candidaţi când vine vorba de alegeri electorale?
Atât de mult şi merge până acolo încât cei de la PDL “au ridicat standardul de integritate” şi, în premieră în România, au adoptat Codul Etic.

Printre faptele care atrag astfel de acţiuni se numără:
• condamnarea penală,
• arestarea preventivă,
• trimiterea în judecată,
• indicii temeinice de fapte penale care afecteaza credibilitatea partidului sau încalcarea prevederilor ANI,
• conflict de interese până la grad II,
• verdict de colaborator al Securităţii, adică Voiculescu nu are ce sa caute în PDL şi nu va putea să bată niciodată la uşa acestui partid,
• menţinerea funcţiilor plătite în cadrul sindicatelor de către membrii de partid dupa ce au fost aleşi în funcţii publice,
• nedepunerea la termen a declaraţiilor de avere şi interes sau activitatea în folosul altui partid”, a mai spus vicepresedintele PDL.

Cu alte cuvinte, dacă se minte când vine vorba de avere, dacă careva este arestat preventit, dacă a colaborat cu securitatea sau a fost securist poate fi chiar exclus din partid. Ce ironie! Cât tupeu cras! Păi să privim numai la Ministerul Mediului, să vedem oare, pe cine avem acolo? Nu demult, erau codaşi la publicarea declaraţiilor de avere.

Doamne, luminează a noastră minte / lucruri clare să vedem.

Abdicare morală – Şerban Huidu se retrage din viaţa publică

Justificat sau nu, sub presiunea ultimelor evenimente dramatice din viaţă, cu conştiinţa greu încercată, binecunoscutul om de televiziune Şerban Huidu se retrage din viaţa publică şi din meseria care l-a consacrat.

Decizia a fost făcută publică azi chiar de el, pe site-ul personal:

“Am trait în ultimul an încercări ale vietii pe care nu le doresc nimănui. Mă doare sufletul… Am creat în ultimii ani un fenomen numit “Cronica Carcotasilor” de care sunt mândru şi care trebuie să continuie fără mine în rolul de prezentator! Vreau sa îmi asigur însă colegii că îi voi ajuta cu tot ce am învăţat în aceşti 17 ani!

Nu voi mai apărea în prim plan la Cronică şi asta din respect pentru victimele cumplitului accident. Nu am susţinut niciodată că sunt fără pată, dar reacţia unor colegi de presă m-a lăsat fără grai. Vă rog să înţelegeţi că Şerban Huidu nu se agaţă de statutul de persoană publică şi că niciodată nu a făcut acest lucru.
Pe scurt, aş vrea să nu confundaţi omul Huidu cu emisiunea în sine, care este exprimarea unei idei de mai bine şi care a fost tot timpul confundată cu o emisiune de umor! Este o emisine de opinie care se foloseşte de umor! Atât! Pentru asta Cronica trebuie să continue!
Vreau să le mulţumesc fanilor şi prietenilor care au rămas lângă mine în aceste cumplite momente şi să asigur rudele victimelor de adânca mea compasine. Nu sunt cuvinte care să descrie dezastrul sufletesc pe care l-am produs lor, mie şi familiei mele! Vă rog să mă iertaţi!”

Gestul său nu va învia morţii, dar cu siguranţă este un act de conduită morală şi demnitate. Mă întreb oare dacă un astfel de eveniment ar avea în prim plan un pastor, preşedinte de filială, un predicator consacrat sau vreun “cântăcios”? Care ar fi atitudinea lor, a comunităţii din care face parte sau… oare ce spune Biblia despre astfel de incidente? Şi ca să dezgrop o mai veche discuţie… cei care au colaborat cu securitatea, un act voit, fiind el chiar sub presiune făcut, ar trebui să abdice din funcţiile care le au în prezent, chiar dacă şi-au recunoscut vina şi s-au căit?

Expresii ale iubirii creștine

Atunci cînd auzim sau ne referim la altruism sau la atitudinea civică, gîndul nostru se îndreaptă spre două dintre cele mai respectate şi serioase virtuţi ale societăţii contemporane. Putem vorbi – fără teama de a greşi – de două coordonate fundamentale ale societăţii zilelor noastre. Folosite însă în mod autonom – secular, într-o lume fără Dumnezeu şi fără valorile creştine, există riscul ca aceste două virtuţi să devină doar cuvinte golite de conţinut, utilizate frecvent în dezbateri, simpozioane, mese rotunde, de către diferiţi specialişti sau organizaţii filantropice şi sociale; mai mult, ele pot deveni elemente eficiente de manipulare în cadrul discursurilor politice ce sînt parte a luptei de partid...

Astfel, desacralizate, ele îşi schimbă fundamental atît conţinutul, cît şi semnificaţia sau finalitatea: atitudinea civică devine doar un slogan utopic, iar altruismul – doar o manifestare utilitaristă a omului în plan social. Nealterate, însă, de materialismul şi ateismul omului contemporan, cele două vizează omul în dimensiunea lui, atît personală, cît şi socială. Astfel, altruismul accentuează dimensiunea interpersonală, iar atitudinea civică accentuează dimensiunea instituţională, parte a vieţii acesteia. Însă, din perspectivă creştină, altruismul este rodul jertfei de sine, pe cînd atitudinea civică este rodul demnităţii, al curajului duhovnicesc şi al responsabilităţii creştine.

Amîndouă sînt expresii ale iubirii creştine. Iubirea creştină cuprinde şi copleşeşte toată legea lui Dumnezeu: „El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întîia poruncă. Iar a doua la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii“ (Matei XXII, 36-40). Vedem clar din răspunsul Mîntuitorului dat învăţătorului de lege ce-L ispitea, că iubirea creştină este deopotrivă iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Prima este dimensiunea ontologică (existenţială) a iubirii şi uneşte cerul cu pămîntul, iar cea de-a doua este dimensiunea istorică a iubirii şi îi uneşte pe oameni între ei. Dacă atitudinea civică ţine mai mult de fermitate, de hotărîrea de a acţiona, de nevoia de dreptate (din toate perspectivele), ea nu încetează de a se raporta la iubirea creştină, acţionînd în numele lui Dumnezeu şi nutrind iubire, compasiune şi respect pentru aproapele.

Altruismul, în schimb, are legătură indestructibilă cu iubirea aproapelui, cu jertfa de sine, cu mila creştină, cu starea de sănătate duhovnicească şi îi dă omului un dar rar: îl face să aibă „verticalitate fiinţială“. Acest dar se manifestă prin generozitate şi este antidot pentru egoism, răutate, oportunism, viclenie şi pentru toate viciile care-l afectează pe om. Iubirea creştină, de la care se revendică atît altruismul, cît şi atitudinea civică, rămîne o stare desăvîrşită a omului şi este indispensabilă tuturor virtuţilor şi realizărilor omului, atît în plan duhovnicesc – personal, cît şi în plan social – comunitar.

Ea este o poruncă nouă: „Poruncă nouă dau vouă: să vă iubiţi unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sînteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii“ (Ioan XIII, 34-35). Iubirea creştină ca poruncă nouă nu-l mai are ca model pe omul căzut în păcat, care-şi iubeşte aproapele şi implicit pe Dumnezeu, ci pe Însuşi Dumnezeu Fiul întrupat care-l iubeşte pe om pînă la jertfa Sa supremă pe Cruce.
http://www.blogger.com/img/blank.gif
Revenind la cele două elemente constitutive ale iubirii creştine, putem spune că atitudinea civică însănătoşeşte societatea ca parte a Trupului tainic care este Biserica, pe cînd altruismul îl înnobilează şi îl desăvîrşeşte pe om, se constituie ca o punte peste moartea trupului şi totodată depăşeşte atît limitările omului, cît şi însăşi condiţia acestuia pe pămînt. În concluzie, reflectînd la imnul dragostei (I Corinteni capitolul XIII), parafrazînd cuvîntul Sfîntului Apostol Pavel, putem afirma cu tărie: Dacă dragoste nu e, nimic nu e – nici altruism sau atitudine civică...

by Gheorghe Istodor dilemaveche
Aparut in Dilema veche, nr. 400, 13-19 octombrie 2011
Gheorghe Istodor este profesor universitar, conducător de doctorat, specialist în misiunea Bisericii, în fenomenul neo-religios şi în dialogul teologie-ştiinţă.

Update your facebook status :)

Dezbatere – Richard Dawkins and Alister McGrath

Am gasit acest material video foarte interesant din care avem multe de invatat. In primul rand cum se poarta o discutie civilizata intre doi oameni atat de diferiti ca si conceptie religioasa, cu argumente pro si contra, fara a face atac la persoana, cum e obiceiul pe la noi. Richard Dawkins este unul dintre cei mai prolifici atei ai vremii, avem chiar o carte in limba romana, "Himera credintei in Dumnezeu". In acelasi timp dezbaterea ne invata o apologie elementara in ceea ce priveste credinta crestina si care sunt intrebarile elementare la care ar trebui sa fim capabil sa raspundem si pe care necrestinii le ridica.
Voi incerca sa revin cu astfel de materiale care inglobeaza elemente de apologetica, retorica si argument, filozofice si nu numai.
Ratiunea trebuie sa fie in slujba credintei si nu credinta in slujba ratiunii

DIVIDED - cu subtitrare in RO

DIVIDED from Emi T on Vimeo.

De unde a fost "inspirată" reclama de la COSMOTE

Se intampla si la case regesti...
Cosmote are pe piata de cateva zile un clip emotionant care aparent pare o idee geniala, si este, dar NU A LOR, sau cel putin a celor care au produs-o pentru ei
Ceea ce s-a realizat ptr. cosmote nu este inspiratie, se numeste "clonare"

clipul COSMOTE

clipul ORIGINAL - "sursa de inspiratie"


Acum...
Cosmote are sediul si in Grecia
Cica reclama ar fi fost conceputa pentru Cosmote in Grecia si "adaptata" ptr. RO
Si totusi nu acela e originalul, ci acesta

WRONG WORSHIP

Filme de scurt şi lung metraj - săptămâna aceasta în Oradea

Filme în aer liber
Cinefilii orădeni vor avea parte de o saptămână plină de filme, multe dintre ele premiate şi apreciate la nivel internaţional.
Startul va fi dat astăzi, de Asociaţia "Cultură în mişcare" care organizează, în perioada 30 august-4 septembrie, evenimentul "Documentare pe Corso". În cadrul acestuia, orădenii vor putea urmări 10 filme documentare realizate în mai multe ţări europene. Evenimentul va avea loc în aer liber pe terasa Lactobar, de pe pietonală.
În fiecare din cele cinci seri ale evenimentului, cu începere de la ora 21, clienţii terasei Lactobar vor putea urmări gratuit "Divorţ în stil albanez" (Bulgaria), "Marcela" şi "Beats of Freedom" (Cehia), "Despre apă" (Austria), "Călătoria unui frigider roşu" (Serbia), "Pe drum" (Polonia), "Călugăriţa" (Belarus), "Sunt monumentul meu" (Ucraina), "Going for green: Britain's 2012 Dream" (Marea Britanie) şi "Cercul" (Polonia).
Caravana TIFF (Transilvania International Film Festival)
Weekendul aparţine îm întregime Caravanei TIFF (Transilvania International Film Festival)care, timpul celor trei zile de proiecţii programate la Cinema Libertatea, spectatorii vor putea urmări nouă pelicule,câte trei pe fiecare seară, aproape toate deţinătoare ale unor premii prestigioase.
Vineri vor fi proiectate drama "127 Hours" (de la ora 16), filmul american de aventură "The way back", în care joacă actorul român Dragoş Bucur (de la 18) şi "Beyond" (de la 21). Maratonul va continua sâmbătă cu "Iluzionistul" (ora 16), "Tilva Ros" (18) şi "Miss Kicki" (21).
Ultima zi a Caravanei va prezenta comedia românească "Ursul" (ora 16), regizată de Dan Chişu, având coloana sonoră semnată de Goran Bregovic. Cinefilii vor putea vedea apoi drama sârbească "Beli Beli Svet" (ora 18), iar festivalul se va încheia cu o altă dramă, "Io sono l'amore" (ora 21).
La oricare dintre pelicule, un bilet costă 5 lei.
FESTIVALUL METRION
Scurt pe doi, ediţia a doua
Tot la Cinema Libertatea, dar înaintea TIFF, Asociaţia Metrion va aduce în perioada 31 august - 22 septembrie scurt-metrajele prezentate la Festivalul Internaţional "BuSho" (Budapesta Short). Şi în acest an, la fel ca anul trecut, la prima ediţie, vor putea fi văzute pelicule realizate în mai multe ţări europene, între care Italia, Germania şi Marea Britanie, dar şi în Statele Unite. Pentru a viziona un "calup" de filme întins pe durata de o oră, doritorii vor plăti 5 lei. Pentru o zi întreagă de festival, biletul costă 10 lei

DE CE CBEE?

Chiar că... De ce am ales să vin la o şcoală biblică, neacreditată, în care nu poţi da mită ca să iei examenul cu un amărât de 5?
De ce am stat ani de zile în şcoală să învăţ şi să nu mă mulţumesc să trec examenele cu minim 6 ci să doresc, influenţat de mediu şcolii, să fiu mereu cel mai bun? De ce am stat într-o şcoală nu 3 ci 6 ani în care m-am ales cu o pregătire aproape perfectă atât practică cât şi teoretică?
Vin dintr-un oraş universitar, Timişoara, şi am venit la Oradea, la Colegiul Biblic Est European, tocmai pentru că cineva mi-a ridicat astfel de întrebări.
Din 2005 până în 2008 am urmat cursurile secţiei Teologie-Educaţie creştină. În această perioadă am dobândit o găndire teologică echilibrată iar prin acţiunile practice ale şcolii mi-am descoperit şi dezvoltat multe din abilităţile cu care Dumnezeu m-a înzestrat. Între timp şcoala a deschis o nouă secţie, cea de Jurnalism-Pregătire media de care eram din ce în ce mai atras. Şi pentru că tot în jurul meu comunica prin media iar şcoala oferea multe resurse practice, am ales să urmez secţia de Jurnalism. Am învăţat de la oameni cu experienţa şi am avut parte de foarte multă practică: am scris articole, am fost operator imagine pentru emisiuni sau concerte, am realizat reportaje radio şi chiar am produs filme de scurt metraj. Am absolvit anul acesta şi în prezent lucrez ca operator imagine la Antena 1, în Oradea, iar în timpul liber mai scriu articole, chiar pentru publicaţii laice, fac design grafic sau tehnoredactare. Şi toate acestea fără o diplomă acreditată.
Aşa că.... de ce să vii la o şcoală în care să nu investeşti într-o diplomă ci să învesteşti în tine?

MARCEL IURES-DACA VREI SA FII REGE

B.U.G. Mafia - Fara Cuvinte

Chipul ascuns

Film de scurt metraj realizat de Darius Cornean

Maria a rămas singură, după ce soțul ei a părăsit-o de curînd, și trăiește într-o garsonieră sărăcăcioasă împreună cu băiețelul ei de 6 ani. Este însărcinată în patru luni iar viața ei se zbate între neputință, singurătate și grija zilei de mâine. Singura persoană alături este prietena ei cea mai bună, Gabi, care îi propune să facă avort. Are loc o luptă interioară iar conștiința este personajul care intră în scenă sub forma unui vis premergător deciziei. Cine va câștiga dreptul la decizie? Instinctul moral al conștiinței sau conjuncturile vieții?
Producator mediacbee (cbee.ro)

Chipul ascuns from Darius Cornean on Vimeo.

Daca filmul se incarca greu, il puteti vizualiza si aici