Scopul scuză mijloacele

Într-o vreme în care tehnologia fugăreşte timpul mai iute ca niciodată prea puţini sunt cei interesaţi de mecanismul fiinţării unui lucru, procesul facerii, metodele sau principiile care au stat la bază. Nu avem timp pentru asta pentru că timpul costă bani iar banii au fost mereu o nevoie urgentă, acum şi aici. Ce interesează e produsul final. Produsul de calitate crează imagine bună iar imaginea înseamnă totul. Investim pentru imagine, minţim, muşamalizăm, manipulăm, corupem, sacrificăm oameni şi chiar ucidem. Nu e o atitudine divizată pe statute sociale sau culori religioase ci o găseşti deopotrivă printre oameni.
Realitatea şi experienţa ne învaţă că oamenii dezamăgesc. O spune istoria şi ne-o arată prezentul. Oameni care odinioară pledau pentru „prinţipii” acum conştiinţa nu mai reacţionează în nici un fel la încălcarea lor. Dar nu ne mai interesează asta. Important e că producem, creştem, ne dezvoltăm şi lucrurile merg din ce în ce mai bine. Astfel ne trezim că mergem să vizităm bolnavii cu benzină furată din locomotivele CFR, avem amnezie când ne declarăm veniturile, depăşim viteza excesiv pentru că întârziem la conferinţă, mai mergem şi fără bilet Duminica la biserică că doar „ştie Domnul că nu am şi noah... Duminica nu prea circulă”, încercăm întâlniri de tineret cât mai extravagante ca să atragem cât mai mulţi tineri şi acceptăm bani furaţi să ne facem biserici... iar lista o puteţi continua. Pentru unii voi părea chiţibuşar şi exagerat dar cu siguranţă pentru caracterul Lui nu. Nu cunosc despre Dumnezeul creştinilor că ar fi interesat mai mult de ceea ce faci în detrimentul a cum o faci.
Există tot mai mulţi predispuşi spre o astfel de atitudine care la un moment dat duce la ipocrizie. Sunt dispuşi să vină cu tăvălugul şi să calce tot ce stă în picioare, pentru un scop nobil, bineînţeles. Cine nu se potriveşte sau se opune trebuie eliminat. Neputincioşii şi incapabilii nu au ce căuta. Un fel de capitalism. Scopul predomină şi el dă valoare. Restul sunt detalii. Şi aici mă refer la o realitate din contextul evanghelic: biserici, şcoli, organizaţii, ş.a.
Nu m-am transformat într-un justiţiar pentru că onestitatea îmi spune că şi eu am fost parte la această atitudine. Dar faptul că la un moment dat am minţit nu mă opreşte să spun că minciuna e păcat. Poate mi-am venit în fire. Nu se mai caută oameni de calitate ci oameni de producţie. Ne interesează produsul mai mult decât oamenii implicaţi şi sacrificaţi. Intenţia şi scopul ne scuză de fiecare dată. Ele ne sunt avocaţii la apel. Dar după cum spunea cineva: „Şi drumul spre iad e pavat cu intenţii bune”.

Râia societăţii - Episodul 6

Episodul 5 - Progenitura nesimţitului

Episodul 6 - Nesimţirea la genul feminin
Mi-a fost destul de greu să mă decid până să scriu despre ea, nesimţita, deoarece femeia, inima a tot ceea ce este uman, este simbolul frumuseţii şi al bunăvoinţei, “privilegiata creaţiunii”. Însă această frumuseţe a suferit în timp o malformaţie genetică iar ceea ce ieri a fost cel mai înalt ideal, azi s-a transformat în “mâncare pentru zei, gătită de diavoli (W. Shakespeare, “Antoniu şi Cleopatra”)”, diavolii fiind pământenii nesimţiţi. Asta nu înseamnă că în prezent nu găseşti idealul feminin în toată frumuseţea ei, dimpotrivă. Ceea ce observ însă este faptul că, în zilele de pe urmă, răul a fost tot mai des ridicat la rang de virtute, astfel că tot ceea ce a fost normal şi frumos odată a suferit transformări regresive, lucru aceptat azi ca fiind o normalitate, ba mai mult, un ideal.
Nici nu ştiu de unde să încep sau cum să le ordonez, sunt prea multe. De la divele care se crăcesc pe canapelele de piele ale studiourilor TV, care mai şi înjură şi fac apropouri moderatorului sau invitaţilor, până la vânzătoarea de la ABC care te drăcuie că i-ai adus înapoi biscuiţii expiraţi de trei luni. Pe stradă o găseşti suită pe „piroane” cu o fustă chinuită să stea pe ea, punându-şi în valoare forma deformată a şezutului şi abuzul de calorii care se vede curgând de sub bluză. O observi cum strigă după prietena ei din tramvai, gesticulând impetuos, gata să îşi ia zborul. La supermarket reuşeşte să facă cea mai mare coadă din istoria magazinului pentru că la casă, nesimţita, ia fiecare produs în parte şi aşteaptă să-i fie citit preţul ca să se poată decide dacă îl ia sau nu. În mijloacele de transport îşi povesteşte drama trăită ieri la vizionarea telenovelei preferate, întro manieră în care să audă şi vatmanul, fără perdea şi cu decibelii la maxim. La şcoală se tutuieşte cu toţi profesorii, aplecând decolteul bombastic oridecâteori are ocazia pentru a încerca să scoată de la ei măcar un cinci, de trecere.(nu că n-ar fi dispusă să facă mult mai mult). Nu pot să nu menţionez momentul când merge în parcul de distracţii cu plodul, răsfoind „Click-ul”, timp în care reuşeşte să ardă un pachet de Marlboro în mijlocul celorlalţi copii.
Nu este ceea ce ne dorim din partea sexului frumos dar este dramatica realitate şi... poate este ceea ce merităm. Am creat mediul propice pentru astfel de manifestări iar mai apoi le-am încurajat. Cum ne aşternem, aşa ne vom trezi... într-o zi: fără simţ al frumosului, al binelui şi nobleţii. Mare este grădina, multe flori frumoase găseşti dar parcă tot mai multe sunt păpădiile, şi la mai mare căutare. „Succesuri” la cules.