De rasul plansului

See more funny videos and funny pictures at CollegeHumor.

Viaţa ca un meci de fotbal

Schimbare. A sosit momentul să intri tu în joc. Publicul privitor nu are nici o reacţie ...eşti nou, nu te cunosc! Încrezător şi motivat, păşeşti convingător şi îţi ocupi poziţia în teren dorind să afirmi. Ai intrat într-un moment în care meciul traversează o perioadă monotonă dar periculoasă. Egalitatea stabilită până în momentul intrării tale se poate modifica cu o simplă greşeală comisă: de tine sau de echipa pentru care joci. Este primul şi singurul tău joc, singura şansă care o ai: modul în care vei juca va avea efecte după ce se va fluiera finalul jocului... finalul vieţii.
O dată cu intrarea ta în teren speri să aduci un plus jocului. Pe parcurs însă, entuziasmul ţi s-a pierdut. Eşti obosit, devii agitat şi afectat de ceea ce se spune din tribune. Ai comis câteva faulturi şi eşti pe punctul de a fi eliminat. Cele mai multe offside-uri le-ai făcut tu. Cei care te privesc te văd ca un mişel, vrei să trişezi. Ai marcat un gol corect dar ţi s-a anulat, ai rămas în umbră. Ai făcut gafe şi privitorii te taxează cu înjurături. Acum e şi familia ta în joc. Tensiunea creşte, nervii sunt pe punctul de a plesni, sudoarea îţi brăzdează faţa: orice greşeală poate fi fatală. Te lupţi să rămâi concentrat. Simţi dureri în tot trupul, picioarele îţi tremură iar ritmul jocului tău a scăzut. Te motivezi să rămâi concentrat, nu mai e mult şi jocul vieţii tale se va termina. O simplă greşeală acum poate şterge toate momentele bune ale jocului prestat până acum.
În acest meci toţi vom avea un timp pe care trebuie să îl jucăm. Unii prind mai greu ritmul, devin crispaţi, fac gafe, sunt huiduiţi şi parcă abia aşteaptă să se termine cu... viaţa lor. Alţii în schimb sunt mai agresivi, altruişti, oportunişti, inspirând încredere şi siguranţă. Pe aceştia îi preferă publicul, pe ei îi ovaţionează, pentru că ei sunt mai mereu în ofensivă. Disputa şi miza e mare: viaţa de acum şi viaţa de dincolo. Tensiunea, de cele mai multe ori, îi răpune pe unii şi sunt eliminaţi din joc înainte de fluierul final.
Totuşi, în toată această dispută tensionată, există un singur om care face diferenţa, El e cel care de fapt duce echipa spre victorie: Antrenorul. El îşi cunoaşte foarte bine jucătorii, îi îmbrăţişează când sunt răpuşi şi îi incurajează să continue, strigă la ei când e nevoie şi îi pune pe poziţii favorabile. El are strategia câştigătoare. Jucătorul care îşi va înţelege rolul şi scopul şi va urma întru totul indicaţiile Antrenorului, va fi ferit de gafe şi de pericolul eliminării înainte de fluierul final. Tu... cât de bine ai înţeles indicaţiile?

Cum au fost înregistrate luptele din AVATAR

Avatar este cel mai vizionat film al anului, cu incasari de peste un miliard de dolari pe plan international, in primele 3 saptamani de la lansare. James Cameron, omul care a regizat si Titanic, a muncit 15 ani pentru filmul care va aresta multe premii in 2010.

Efectele speciale din Avatar sunt unice iar miscarile actorilor sunt 100% reale. Filmul nu este animat, iar actorii au depus un efort imens pe platourile de filmare. Luptele, sariturile si cascadoriile au fost inregistrate cu ajutorul unui senzor de miscare, conectat la un calculator ce randeaza partea grafica din fiecare personaj.
Avatar a avut incasari de 1,02 miliarde de dolari, la trei saptamani de la data lansarii. In primul weekend din 2010 s-au vandut bilete in valoare de 202 milioane de dolari. Cele mai profitabile filme din istorie au fost Titanic (1,8 miliarde de dolari), The Lord of the Rings: The Return of the King (1,12 miliarde de dolari) si Pirates of the Caribbean: Dead Man's Chest (1,07 miliarde de dolari.

sursa: sport.ro

Râia societăţii - Episodul 12

Râia societăţii - Episodul 11

Nesimţitul, controlor în tramvai
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la momentele în care am circulat cu mijloacele de transport în comun fără bilet de călătorie, săltat de „funcţionarii” care nu mă lăsau până nu scoteau de la mine „de-o berică”, m-au făcut să renunţ la astfel de aventuri fără bilet gen „D-l Goe”. Deşi lipsa biletului justificată, fie prin închiderea casei de bilete cu 4 ore înainte de retragerea tramvaielor în depou, fie datorită doamnei de la casă care nu a avut să-mi dea rest de la 50 de lei sau fie prin lipsa unei case de bilete pe o lungime de 4 staţii, voi alege pe cât posibil să caut alte mijloace de a mă deplasa evitând întâlnirea cu „prinţipialii funcţionari”. Aroganţa, ba chiar penibilitatea în care ajung să-şi facă treaba aceşti coruptibili, îmi provoacă ulcer la stomac de nervi. De la târgul pe care îl fac pentru a scoate bani pentru ţigări în lipsa amenzilor, propunerile vulgare adresate domniţelor, limbajul vulgar, ameninţările, şi până la agresiunile fizice, aceşti indivizi nu doar că nu îşi fac treaba dar ignoră orice normă de bun simţ sau conduită morală.
Am tot auzit expresia, în special la naţionalişti, patrioţi, de genul „Sunt mândru că sunt român”. Nu i-am înţeles încă logica şi vă spun de ce: nu poţi fi mândru decât de un lucru pe care l-ai făcut tu, faptul că te-ai născut român nu îţi rezervă nici un merit şi nici nu ai contribuit cu ceva la asta. Dar ca să fiu în ton cu patrioţii vreau să bârfesc despre o scenă în care NU am fost mândru că sunt român. Asta se întâmpla într-un mijloc de transport unde protagonistul scenei era nesimţitul în postura de controlor.
La una dintre staţii, un grup de străini s-a urcat în tramvai... fără bilet. Au urcat de la o staţie unde NU era casă de bilete. Au încercat să întrebe prin tramvai unde ar putea să coboare să cumpere bilete dar... românul nu e atât de ospitalier pe cât se spune şi nici cu engleza nu stă bine. La următoarea staţie „prinţipialii funcţionari” îşi fac meseria. Musafirii noştri din străinătate devin tensionaţi, parcă ştiau ce urma: „We are sorry but we didn’t now from where to buy ticket and we couldn’t find someone to help us” – şi nici nu mă mir, doar nu tot românul ştie măcar o engleză elementară.
Controlorii şi-au dat seama că au la îndemână o pradă rară: patru străini fără bilet. Ceilalţi călători au fost “neglijaţi” iar atenţia lor s-a concentrate asupra posibililor euroi pe care îi puteau scoate de la vizitatorii noştri din străinătate. Nesimţirea se pune în valoare: unul din controlori şopteşte colegului: “Jos cu ei, că de la ăştia scoatem mai mult de o berică”. Dincolo de explicaţile pe care cei patru încercau să le dea “prinţipialilor funcţionari” acestora li s-a dat să înţeleagă că trebuie să coboare din tramvai …prin gesturi, că la engleză controlorii erau la fel de buni ca bunica mea la bowling. Ce e mai nasol şi îngrijorător e faptul că tot acest scenariu s-a petrecut într-un tramvai în care nici un „mândru cetăţean român” nu a avut nici o reacţie; toată lumea a stat şi s-a holbat la cum România ştie să-şi primească turiştii în scumpa şi mândra lor patrie! Oare unde sunt revoluţionarii când ai nevoie de ei?

Crazy Russian

Performanţă în lacrimi