Râia societăţii - Episodul 5

Nesimţitul - Episodul 4

Episodul 5 - Progenitura nesimţitului

Nu puțini sunt cei care își amintesc despre vremea copilăriei, cu un oarecare amuzament amar, momentele petrecute alături de odrasla nesimțitului. Fie la școală, în fața blocului, în parcul copiilor sau pur și simplu pe stradă, acest țânc părea fără nici un complex sau reținere să lase victime în urma lui fie prin limbaj, violență
sau comportament primitiv. Pe lângă asta avea și un promotor, în persoana tatălui său, care avea de fiecare dată replica potrivită pentru a-i justifica comportamentul.
Îmi aduc aminte de un episod din copilărie petrecut la școală, în perioada claselor primare, când progenitura a adus un șobolan mort pe care l-a ascuns în buzunar. Pentru a nu transforma clasa într-o carmangerie unde mirosul Săsesc nu se mai deosebește de cel Victoria, în pauza de masă toți elevii au ieșit pe coridor să mănănce. Progenitura, prin caracteristica-i specifică , se opunea vehement de fiecare dată oricărei norme și rămânea în clasă, cu fundul pe catedră, unde înfuleca din cărnațu afumat de la bună-sa (treceau două ore până aerisiam).
De această dată țâncul s-a gândit să fie și amuzant. Dacă tot era singur în clasă, a pus șobolanul mort în penarul unei colege și l-a închis. Ce a urmat e de la sine înțeles: profesoara era să leșine de la strigătul fetiței, colegele mele au format un cor de țipete iar puiul de nesimțit se amuza copios. Astfel de manifestări devenise o “normalitate” în comportamentul acestuia. La ședințele cu părinții, replica “tutorelui” era întotdeauna aceeași: “Las’ cucuoană că’s copii! Ce, mata nu ai fost ca ei? Dacă are imaginație băiatul… mândru-i tata de el!”
Pe stradă sau la bloc odrasla nesimțitului nu e greu de recunoscut după înjurăturile la minut pe care le scoate. Pe lângă limbajul obscen, il poți observa scuipând semințe pe oriunde apucă, lipind guma de mestecat pe scaune în tramvai, urlând în magazine când nu-i sunt împlinite cererile sau chiar fluirând după domnișoare și domnițe. Din păcate procesul înmulțirii speciei de nesimțiți continuă și azi. Deznădejdea e mai mare când observi că manifestările sunt din ce în ce mai grosolane de la o vârstă tot mai fragedă. Nesimțiți au existat și acum 20 de ani dar parcă nu atât de barbari ca și astăzi. Dar ca să nu mai închei întro notă melodramatică vă spun ce e la modă: “Să trăiți bine” – adică cu nădejdea că nimic nu se va schimba.