Râia societăţii - Episodul 4

Episodul 3 - Nesimţitul pe patru roţi

Nesimțitul în lumea virtuală – Episodul 4
Dacă cineva a devenit atât de frustrat întrebându-se dacă există un loc de refugiu sau vreo șansă de scăpare față de nesimțire, cu părere de rău îi spun… eu încă îl caut. Între timp această boală socială tinde spre ubicuitate. Am încă o dovadă și pentru asta vă propun un oarecare silogism. Nesimțirea are de-a face cu modul deficient și dăunător de socializare. Socializarea se face cu oameni. Nesimțiții ca specie sunt considerați homosapiens, adică oameni. Lumea virtuală este o lume a comunicării, a socializării. Concluzia? Virușii sociali au pătruns și în lumea virtuală, până în casele noastre. Unde poți fugi departe de comportamentul lor? Fără a fi negativist, nu poți fugi.
Nu de puține ori mi s-a întâmplat să ajung acasă nervos după ce am avut un contact vizual cu manifestarea nesimțitului. Așezat la birou, mă introduc cu o oarecare speranță în lumea virtuală și încerc să uit ce am văzut și să îmi reprim ura pe individ. În cele din urmă deschid chat-ul: peste 20 de offline-uri majoritatea cu bancuri porcoase, disperați care nu găsesc ultima melodie a confratelui Vijelie, cerșetori de voturi: “intră și votează-mă ca să câștig” ș.a. Pe lângă asta, mai există un tip de mesaje care, în primă fază, ai spune că este o manifestare de empatie a nesimțiților: “ Dragoș are o boală gravă și dacă nu se operează moare. Dacă ai inimă, trimite mai departe și ajută-l pe Dragoș”. Nu e compasiune ci credulitatea nesimțitului sub sintagma: “Crede și nu cerceta!”. Peste mesajele de la status de genu "Ești la fel de bine venit ca și telefonul care sună în timpul sexului" sau "Munca nu a omorât niciodată pe nimeni… dar de ce să riști?" nu pot trece indiferent, îi etichetează prea bine. Mai este o categorie de mesaje la status care se schimbă în funcție de activitatea nesimțitului: Nu deranja, sunt pe budă, Plecat la spart bani, ocupat-ascult ultimul album al Regelui (Nu Elvis că nu au auzit de el, ci Guță).
Și asta nu e tot pentru nesimțiți. Lista poate continua cu filmulețele în care își bat joc de bătrâni și copii sau în care fac sex în public, comment-uri pline de înjurături sau pozați dezbrăcați în care își invidiază bicepsul umflat cât fundul lor. Din păcate nici lumea virtuală nu a scăpat de acest virus. Se manifestă sub aceleași simptome, poate cu alte adăugiri: fițoși, aroganți, proști, inculți, abuzivi, impulsivi ș.a. Mă gândesc totuși la o soluție: un spațiu de carantină, al lor față de noi sau al nostru față de ei. Dar totuși rămâne o necunoscută la soluţia asta: UNDE? (să fie un spaţu de carantină).

Începe Turneul Recreativ

La Oradea va avea loc prima expoziţie mixtă a artiştilor creştini evanghelici. Expoziţia constituie debutul Turneului Recreativ care include alte cinci oraşe: Cluj, Arad, Bucureşti şi Timişoara. Expozitia ReCreativ se adresează artiștilor, iubitorilor de artă și publicului orădean pasionat. Îmbină atât lucrări ale unor artiști consacrați dar și lucrări ale unor tineri talentați, studenți sau absolvenți. Domeniile artistice în care se înscriu lucrările sunt sculptură, fotografie, grafică, pictură şi animaţie. Deschiderea expoziţiei va avea loc Sâmbătă, 07 Noiembrie începând cu ora 17, la Cafeneux. Intrarea este liberă. Organizatori sunt cei de la ReCreativ în colaborare cu studioul de producţie video Ancora Vieţii.

Videoclip - Adi Gliga

Regresul progresului

Orice fiinţă cu un simţ minim al onestităţii recunoaşte că sunt lucruri în viaţă care îl scot din papuci, momente când acul tensiometrului bate cu mult peste limita normală şi ar vrea să îşi mute capul de pe umeri de durere. Şi pentru că sunt om, unul normal, recunosc asta. Mă enervez pe alţii, poate mai mult decât ar trebui să o fac mai întâi pe mine. Gesticulez, apostrofez şi uneori chiar mă cert pentru lucruri pe care le consider importante. Dar nu neapărat despre predispoziţia indispensabilă a omului de a se enerva vreau să vorbesc. Mai degrabă despre un lucru care, cel puţin în ultima lungă perioadă de timp, mă indispune, ba chiar mă stresează până la enervare.
De curând vorbeam cu cineva despre modul cum funcţionează uneori munca în echipă: unii se implică prea mult, alţii mai deloc. Meritul însă, în cazul unei reuşite, este acelaşi pentru toţi. Răsplata este dată pentru produsul final şi nu pe munca individuală. Şi nu înţelegeam îngăduinţa persoanei cu care vorbeam, pentru cei care voit alegeau să se sustragă de la anumite responsabilităţi primite în echipă: trebuie să fim indulgenţi cu ei,probabil au avut motive întemeiate să nu se implice, poate nu au avut timp sau poate au avut alte priorităţi. Important e că s-a reuşit proiectul. Oare? Mie îmi sună ceva genu: dacă nu se poate altfel... important e că s-a reuşit, nu contează cum. Merge şi aşa. Dacă nu se poate mai bine, e bine că măcar se poate.
Asta mă enervează; superficialitate, limitare şi lipsa dorinţei de progres: „Las’ că merge şi aşa, las că nu o fi chiar aşa!Atât s-a putut! Întâlnesc tot mai des astfel de atitudini în orice şi despre orice. Tot mai puţini doresc perfecţiunea sau măcar să tindă spre ea, în detrimentul comodităţii şi al miilor de scuze. Iar de la asta până la compromis e doar un pas, nu de uriaş ci de broscuţă. Cei care obţin calitate maximă cu efort şi sudoare sunt pe cale de dispariţie. Avem însă grămezi de oameni fără nici o motivaţie puternică pentru un scop anume. Nu au pentru ce visa, lupta şi crede. Trăiesc în inerţie şi consum. Doar consum. Iar când sunt puşi să facă ceva, o fac că trebuie. Iar calitatea lucrului făcut este dată de motivaţia lor, adică submedie.
Această lipsă de progres înspre perfecţiune are probabil mulţi factori dar poate la baza tuturor stă motivaţia omului. În lipsa ei însă avem voinţe care se târăsc, minţi îngustate şi caractere slabe. Oameni care se energizează doar pentru trebuinţele lor fundamentale. Am auzit mai demult o ilustraţie tare interesantă. Un om întâlneşte în drumul lui un cioplitor în piatră pe care îl intreabă: Ce faci acolo? Dau cu dalta în piatră, nu vezi ce fac? i-a răspuns cioplitorul. Mergând omul mai departe, dă de un alt cioplitor pe care îl intreabă acelaşi lucru. Cel de-al doilea cioplitor îi spune: Îmi câştig existenţa! Merge omul şi mai departe şi se întâlneşte cu un al treilea cioplitor care, la întrebarea lui, îi răspunde vesel: Construiesc o catedrală! Morala e de la sine înţeleasă. Motivaţia înseamnă calitate, progres şi voinţă. În lipsa ei, vom asista la regresul progresului... în orice.

Râia societăţii - Episodul 3

Nesimţiţii nu se nasc, se fac

Episodul 1 - Nesimţitul în mijlocul de transport
Episodul 2 - Nesimţitul haleşte

Episodul 3 - Nesimţitul pe patru roţi
Dacă până acum am “bârfit” despre o nesimţire răsfrânsă pe un număr redus de concetăţeni, în acest episod victimele „râiosului” sunt de ordinul zecilor. Pentru că prezenţa lui e greu de evitat, acest beteşug social se găseşte şi în poziţia de şofer. „Încărcat” pe patru roţi, goneşte sfidător de lege, pe oriunde şi oricum. Pe el nu îl găseşti în trafic, blocat în intersecţii sau la vreun semafor la coadă. Întotdeauna găseşte o soluţie „inovatoare şi imprevizibilă”. Şi dacă e trafic intens, e criza de spaţiu. Şi dacă e criză de spaţiu, apare şi criza de timp. Nu şi pentru nesimţit. El a decodificat întreg codul rutier întro singură lege: no rules. Cum funcţionează asta? Bombă în trafic.
Deşi suntem afectaţi de prezenţa pretutindenară a nesimţitului, când se suie pe cai putere, lucrurile se complică: şoferi, pietoni, biciclişti sau chiar agenţii de circulaţie au parte de un pericolul iminent. Şoseaua nu mai e un mijloc de circulaţie ci o aventură din care scapă cine poate. Imediat ce a pornit la drum, se asigură că îl va observa toată lumea(caracteristică esenţială); pentru asta îşi transformă „bolidul”, obscen etichetat, întro discotecă mobilă. Bineînţeles că el este singurul beneficiar al stilului de muzică. Cum ar fi să auzi Bach sau Vivaldi urlând în portiere? Categoric nu se cade. Ajuns în trafic, se înstalează supremaţia: claxoane, înjurături sau scârţâit de roţi pentru oricine nu înţelege asta sau nu se supune.
Nesimţitul la volan are o regulă atât de bine descrisă de Radu Paraschivescu: „Depăşesc, deci exist”. Complexul locului doi. O respectă de fiecare dată. Să te ferească sfântul să ajungă cumva în spatele tău. Mesajul lui e simplu: „ori te dai, ori trec peste tine” (şi când te gândeşti la nesimţitul american care se suie în acel „monster truck” de peste 4 m înălţime… ăla chiar trece peste tine). Ca un simţit ce eşti, încerci să înţelegi graba şi te dai la o parte. Îndată ajuns în dreptul tău însă, sprintenul şofer gesticulează agitat şi îţi afişează semne deloc ortodoxe. Şi ca să fie sigur că ai înţeles mesajul, deschide geamul şi îşi imprimă mucoasele bucale pe parbrizul tău. De fapt nu se grăbea niciunde, a vrut doar să ştii şi tu cine e regele şoselelor.
Cel mai în pericol par a fi pietonii. De căte ori nu îi vezi pe trecere în alergare, indiferent dacă au verde la semafor, timoraţi de claxon şi grijuli pentru viaţa lor? Aici se bat toate recordurile pe distanţa de 10 metri! Dacă regula spune să încetineşti cu 25 de metri înainte de trecere, nesimţitul va ţine claxonul apăsat de la 35 de metri distanţă şi vei înţelege că zebra îi este cel mai mare duşman al lui: „Dacă nu te dai, te fac piftea.” (Cine dracu o mai fi inventat-o).
Probabil că nu am surprins nici măcar momentele esenţiale prin care nesimţitul se evidenţiază pe patru roţi. Nu putem uita de lipsa semnalizărilor, fluierăturile după domniţe, înjurăturile ş.a. Toate fac parte dintr-un comportament bazat pe sintagma: no rules. Şi nu e de mirare. Ca să respecţi o regula trebuie mai întăi să o cunoşti iar mai apoi să o înţelegi cum se aplică. Dar cum să ai pretenţia asta de la nesimţit, care are singurul neuron rătăcit în materia lui cenuşie… în comă? Starea lui e iremediabilă, va rămâne mereu acelaşi: Şofând în codul vostru strâmt, moartea vă întrece / Iar eu pe stradă voi şofa, nepăsător şi rece.

Râia societăţţii

Nesimţiţii nu se nasc, se fac

Episodul 3 - Nesimţitul pe patru roţi,
Dacă până acum am “bârfit” despre o nesimţire răsfrânsă pe un număr redus de concetăţeni, în acest episod victimele „râiosului” sunt de ordinul zecilor. Pentru că prezenţa lui e greu de evitat, acest beteşug social se găseşte şi în poziţia de şofer. „Încărcat” pe patru roţi, goneşte sfidător de lege, pe oriunde şi oricum. Pe el nu îl găseşti în trafic, blocat în intersecţii sau la vreun semafor la coadă. Întotdeauna găseşte o soluţie „inovatoare şi imprevizibilă”. Şi dacă e trafic intens, e criza de spaţiu. Şi dacă e criză de spaţiu, apare şi criza de timp. Nu şi pentru nesimţit. El a decodificat întreg codul rutier întro singură lege: no rules. Cum funcţionează asta? Bombă în trafic.Deşi suntem afectaţi de prezenţa pretutindenară a nesimţitului, când se suie pe cai putere, lucrurile se complică: şoferi, pietoni, biciclişti sau chiar agenţii de circulaţie au parte de un pericolul iminent. Şoseaua nu mai e un mijloc de circulaţie ci o aventură din care scapă cine poate. Imediat ce a pornit la drum, se asigură că îl va observa toată lumea(caracteristică esenţială); pentru asta îşi transformă „bolidul”, obscen etichetat, întro discotecă mobilă. Bineînţeles că el este singurul beneficiar al stilului de muzică. Cum ar fi să auzi Bach sau Vivaldi urlând în portiere? Categoric nu se cade. Ajuns în trafic, se înstalează supremaţia: claxoane, înjurături sau scârţâit de roţi pentru oricine nu înţelege asta sau nu se supune.
Nesimţitul la volan are o regulă atât de bine descrisă de Radu Paraschivescu: „Depăşesc, deci exist”. Complexul locului doi. O respectă de fiecare dată. Să te ferească sfântul să ajungă cumva în spatele tău. Mesajul lui e simplu: „ori te dai, ori trec peste tine” (şi când te gândeşti la nesimţitul american care se suie în acel „monster truck” de peste 4 m înălţime… ăla chiar trece peste tine). Ca un simţit ce eşti, încerci să înţelegi graba şi te dai la o parte. Îndată ajuns în dreptul tău însă, sprintenul şofer gesticulează agitat şi îţi afişează semne deloc ortodoxe. Şi ca să fie sigur că ai înţeles mesajul, deschide geamul şi îşi imprimă mucoasele bucale pe parbrizul tău. De fapt nu se grăbea niciunde, a vrut doar să ştii şi tu cine e regele şoselelor.
Cel mai în pericol par a fi pietonii. De căte ori nu îi vezi pe trecere în alergare, indiferent dacă au verde la semafor, timoraţi de claxon şi grijuli pentru viaţa lor? Aici se bat toate recordurile pe distanţa de 10 metri! Dacă regula spune să încetineşti cu 25 de metri înainte de trecere, nesimţitul va ţine claxonul apăsat de la 35 de metri distanţă şi vei înţelege că zebra îi este cel mai mare duşman al lui: „Dacă nu te dai, te fac piftea.” (Cine dracu o mai fi inventat-o).
Probabil că nu am surprins nici măcar momentele esenţiale prin care nesimţitul se evidenţiază pe patru roţi. Nu putem uita de lipsa semnalizărilor, fluierăturile după domniţe, înjurăturile ş.a. Toate fac parte dintr-un comportament bazat pe sintagma: no rules. Şi nu e de mirare. Ca să respecţi o regula trebuie mai întăi să o cunoşti iar mai apoi să o înţelegi cum se aplică. Dar cum să ai pretenţia asta de la nesimţit, care are singurul neuron rătăcit în materia lui cenuşie… în comă? Starea lui e iremediabilă, va rămâne mereu acelaşi: Şofând în codul vostru strâmt, moartea vă întrece / Iar eu pe stradă voi şofa, nepăsător şi rece.

Întâlnirea interconfesională de rugăciune a tinerilor din Oradea

„Dar să nu-mi iei niciodată dragostea”

Ziua iarăşi a trecut. O altă săptămâna aproape s-a dus. E seară. Mă aşez încruntat la tastatură şi încerc să mă liniştesc. Sunt dezamăgit, descurajat şi dezorientat.. Cotrobăi confuz prin cufărul de gânduri şi încerc să mai găsesc ceva valoros, de speranţă… Nimic. Printre toate, dau peste ultimele ştiri pe care le-am citit săptămâna asta: o nouă campanie a ateilor cu titlul: “Un milion de newyorkezi sunt buni şi fără Dumnezeu. Tu eşti?”, un alt stat ce propune legea avortului, fetele pot face avort de la 16 ani fără acordul părinţilor” şi… nu mai vreau să continui. Trăiesc într-un cosmos şi o religie care se vor fără Dumnezeu. Mă simt sufocat. Încep să cotrobăi iar prin cufăr dar… în zadar. Acel gând care reuşea de fiecare dată să mă resusciteze, aceea putere care mă ridica peste toate şi mă făcea să iubesc din nou a dispărut. Mi-am amintit că stă scris: „În zilele din urmă dragostea celor mai mulţi se va răci” şi asta din pricina nelegiuirilor. Lăcrimez disperat: dacă sunt şi eu unul dintre ei?

Un prieten m-a întrebat azi: Cum eşti? L-am minţit politicos: Bine! şi m-am asigurat că scap de alte detalii. L-am văzut prea descurajat că să cred că mă poate ajuta cu ceva. Dar tu poţi, aşa-i? Tu, cel care citeşti aceste rânduri, deja ai câteva soluţii pentru mine. Te gândeşti că, dacă ai sta în faţa mea mi-ai recita versete, învăţate la şcoala duminicală, pe care dealtfel nu le-ai crezut niciodată. Sau poate mai degrabă ai început să mă judeci: „Unde-ţi e credinţa, frate?” Probabil mă vei umple de mesaje încurajatoare la comment-uri. Sunt obişnuit cu astfel de „viteji”. Sună telefonul! La capătul firului o voce mă ameninţă: „simt că trebuie să îţi spun că Dumnezeu are metode dure, în dreptatea Lui, să te întoarcă”!

STOP!Gata! Lăsaţi-mă cu pălăvrăgeala! Nu de asta am nevoie! Este cineva care să şi asculte pe lumea asta? Nu mai aude nimeni? Tristeţe, durere, răni, eşecuri şi înfrângeri; despre asta e vorba, despre asta ţi-am povestit! Nu te mira şi nu mă judeca: sunt un om ca şi tine! Ce sunt eu azi, poţi fi tu mâine! Eşti din acelaşi material! Totuşi, nu renunţ să caut din nou prin cufăr acel gând preţios, acel imbold! Şi chiar dacă nu-l voi mai găsi mi-a mai rămas ceva: o rugăciune! O voi striga stăruitor ca pe ultima mea şansă: „Orice Doamne dar… să nu îmi iei niciodată dragostea”!

Darius Cornean

Eu nu sunt aşa cum vreau să fiu dar... CRED

Râia societăţţii

Nesimţiţii nu se nasc, se fac
Sub deviza “nesimţiţii nu se nasc, se fac, vreau “să bârfesc” despre un beteşug social ce mătură ca tăvălugu’ tot ce a fost normal şi sănătos printre muritori. Nu voi face prescrieri pentru cei “suferinzi”, nu am speranţa remedierii şi poate vreau să fac haz de “necaz”, cel puţin al meu. Totuşi, e bine să-l recunoaştem şi să ne ferim de el pentru că acest beteşug se ia, credeţi-mă: în autobus, pe stradă, în magazine sau instituţii, numărul celor afectaţi e in continuă creştere. Peste tot e criză, numai de ei nu. Aşa că, în următoarele episoade care vor ieşi din tastatură mea, te invit la un pahar de “bârfă” cu aromă de nesimţiţi.
Episodul 1 - Nesimţitul în mijlocul de transport

Episodul 2 - Nesimţitul haleşte
În primă fază am intitulat acest episod „Nesimţitul la masă” însă mi-am dat seama imediat ce eroare am comis. Luarea mesei este un act social în care o grupare umană îndeplineşte anumite norme de igienă şi comportament. Aşa a fost încă din epoca de piatră când strămoşii noştri se adunau în jurul focului. Asocierea mitocanului cu un astfel de moment social cu siguranţă l-ar fi jignit şi nu l-ar fi integrat corect. Şi totuşi, nesimţitul are şi el parte de un astfel de moment, personalizat bineînţeles. Cum? Urmăreşte-l!
O uşă trântită şi un răcnet din care abia s-au înţeles câteva silabe: „Făă muiere, sper că de la noi pute aşa fain că mis rupt în gură!”. Este semnalul că mutantul social a ajuns acasă cu glanda tiroidă urlând de foame(scapă cine poate). Păşeşte mocirlos cu mâinile sleioase în bucătărie şi se tolăneşte pe scaun. Azvârle telefonul şi cheile pe masă şi începe să înfulece din pâine. „Hai fă mai repede cu mâncarea aia, te-o făcut măta’n reluare? Începe să soarbă, dar nu din lingură ci din polonic. Zgomotul scos sună de parcă buzele nevestei tocmai au reuşit să scape din botul lui în încercarea acestuia de a... săruta. Şi pentru că este adeptul ambianţei muzicale indiferent de timp sau spaţiu, tovarăşii din zona Oltului sunt singurii care îi ţin companie la masă, prin intermediul „megafonului”(celularul).
Cu esofagul înfundat, trage o dușcă de orice găsește pe masă, după care urmează deznodământul „odorifer”: râgâiala, eticheta care-l consacrează. Cu coatele crăcănate pe masă, se împinge pe două picioare dar nu înainte să-și frece mâneca de botul mânjit. „Stai făă că strâng eu”, răspunde ofticat. Aruncă oala in ghiuvetă, strânge fața de masă și resturile nesimțitului ajung decor stradal. (cazul fericit în care nu înjură trecătorii care trec prin fața geamului tocmai când el face curat).
„Un limbaj c-am dur și o descriere mai degrabă fictivă decât reală” a concluzionat un prieten scriitura. M-a surprins. Am vrut să-l întreb dacă e român sau poate băștinaș din mediul rural(deși nici această zonă nu mai e demult un loc de refugiu). Eu zic că a fost săracă și incompletă descripția. La restaurant, fastfood, recepții sau scara blocului, astfel de manifestări sunt de regăsit. Nu mă enervează, le detest și îmi e teamă. De ce? Pentru că nu voi fi mereu cu copilul meu la McDonald’s sau restaurant și, oricât îmi doresc, există un risc tot mai mare: nesimțiții nu se nasc, se fac.

“…şi El dormea la cârmă”

Ora 8:30 dimineaţa, SUA. Străzi aglomerate, claxoane, şoferi blocaţi în trafic şi oameni grăbiţi să ajungă la servici. Elevii păşesc agale către şcoală. La radio, aceeaşi voce binedispusă vrea să învioreze ascultătorii: „Bună dimineaţă!” O nouă zi, aceeaşi rutină. Şi dacă e rutină e linişte. O linişte care asigură că nu există nici un pericol iminent. În doar câteva minute însă, totul capătă proporţii catastrofice. Ora 8:46, un avion se prăbuşeşte în Turnul de Nord dintre gemene. Câteva minute mai târziu, al doilea avion loveşte celălalt turn. Până la ora 10:03, alte două avioane sunt detonate. Pe străzi s-a instalat groaza: moloz, fum, urlete de femei, copii care plâng, oameni disperaţi care aleargă să îşi scape viaţa şi ...moarte. Multă moarte: peste 3000 de victime şi alte mii de răniţi. Totul în jur e haos. De atunci, 11 septembrie nu mai e la fel.
Ţi se pare cunoscută dramatica tranziţie? Eşti lipsit de griji, ai o familie, un job bine plătit, sănătate şi mulţi prieteni care te caută iar în următoarea clipă... Îmi pare rău să vă anunţ, soţia dvs. are cancer; banca a dat faliment, nici nu mai ştii când ai primit ultimul salar, accidentul ţi-a mutilat faţa, ai rămas văduvă, tocmai ţi-ai înmormântat copilul, ţi-a fost furată inocenţă, ai primit actele de divorţ sau bate poliţistul la uşă: copilul dvs. e la secţie. Liniştea ţi-a fost făcută ţăndări. Eşti dezorientat. Se instalează panica, teama, frustrarea. Începi să te simţi ca într-un abis, singur şi de neînţeles, cu o mie şi una de întrebări. Devii deprimat, mânios, ridici pumnul către cer să Îi ceri socoteală. Dar totul e tăcere. Apoi te gândeşti să te sinucizi.
În câteva momente, totul s-a transformat în ruină. E noapte; e frig, ceaţă şi bate un vânt năprasnic. Eşti singur şi îngrozit. Speriat, începi să urlii, să ţipi de disperare şi să blestemi. Nu înţelegi rostul lucrurilor şi te întrebi de ce tocmai ţie. Ce tot face de nu vine: Doamne, dormi? De ce taci? Cum poţi fi atât de insensibil, de crud? Nu vezi că pier, nu mai pot!
Nu eşti primul care s-a trezit cu barca în mijlocul furtunii. Aminteşte-ţi următorul episod: s-a iscat o furtună puternică pe mare; valurile erau năvalnice, barca plină de apă iar ucenicii speriaţi şi panicaţi. …şi El dormea la cârmă! Ucenicii strigau disperaţi: Doamne, nu vezi că pierim? Trezeşte-Te! Cum poţi fi atât de nepăsător şi insensibil, să nu te trezească vuietul furtunii, să nu simţi valurile? Cum poţi dormi atât de bine când eu pier?
Şi iată cum disperarea şi groaza a deformat imaginea şi concepţia despre Dumnezeu. În câteva clipe a facut-o bucăţi. Tot ce face diferenţa într-un astfel de moment este atitudinea. Iar aceasta ne este dată de modul în care îl percepem şi cunoaştem pe Dumnezeu. Dincolo de aşteptări, preconcepţii, întrebări fără răspuns sau fapte ilogice care ni se întâmplă, să alegi să crezi, să Îl crezi pe cuvânt. Să crezi cu ochii disperaţi în lacrimi, cu mintea bulversată şi inima frântă. Chiar dacă doarme, El a rămas tot acolo, la cârmă. Nu vei pieri. Nu te chinui să Îl cauţi sau să îl vezi, eşti prea panicat şi îngrozit ca să îl poţi vedea. Doar crede. Nu uita că nu demult, înainte de furtună, vă uitaţi împreună la apus. Nu a avut unde să plece din barcă. E rămas tot acolo. Şi chiar dacă doarme, El a rămas la cârmă.

Darius Cornean

Râia societăţii

Nesimţiţii nu se nasc, se fac
Sub deviza “nesimţiţii nu se nasc, se fac, vreau “să bârfesc” despre un beteşug social ce mătură ca tăvălugu’ tot ce a fost normal şi sănătos printre muritori. Nu voi face prescrieri pentru cei “suferinzi”, nu am speranţa remedierii şi poate vreau să fac haz de “necaz”, cel puţin al meu. Totuşi, e bine să-l recunoaştem şi să ne ferim de el pentru că acest beteşug se ia, credeţi-mă: în autobus, pe stradă, în magazine sau instituţii, numărul celor afectaţi e in continuă creştere. Peste tot e criză, numai de ei nu. Aşa că, în următoarele episoade care vor ieşi din tastatură mea, te invit la un pahar de “bârfă” cu aromă de nesimţiţi.
Episodul 1 – Nesimţitul (Râiosul) în mijlocul de transport
Câţiva metri şi tramvaiul se va opri in staţie. Toată lumea se pregăteşte să urce, fiecare în ordinea priorităţilor: mai întâi bătrânii, cei cu handicap, gravidele ş.a. La una dintre uşi o voce megafonică - nesimţitu se introduce: “hai mamaie urcă odată, te caută moartea p’acasă şi tu umbli de nebună pe străzi”. După câteva impunsături şi coate, se urcă bineînţeles primul în tramvai şi fuge valvârtej să se aşeze pe scaun: “Rezervat pentru cei cu dizabilităţi fizice”- Oligofrenule, i-aş fi zis, nu ştii să citeşti? Dizabilităţi fizice, nu mintale!
După ceva timp, sună telefonul - în tot tramvaiul tovarăşul Guţă are audiţie: “Sună telefoanele, ca dracii şi curg milioanele, cu sacii”. Nesimţitul răspunde: Daa! Alo? Zi mah mârlane mai tare că mis în tramvai şi dracu’ ştie ce zici! …Da mah bulangiule, te aud! Vin mâncaţi-aş cum p… mea să nu vin! Bah, ceva marfă bună desear’ avem? Ce mah? Vine blonda aia cu fundu mare? Tataie, e belea înseamnă!. După încă cinci minute de conversaţie de genu, interzisă oamenilor normali de orice vârstă, închide telefonul. Şi-a amintit de tovarăşul Guţă şi dă drumul “megafonului” cu dorinţa să se audă dacă se poate, şi în cel de-al doilea vagon al tramvaiului. E aproape de coborâre. În drumul său spre uşă, striveşte degetele din pantofii unui copil, îşi freacă mâna de posteriorul unei domnişoare şi se răsteşte ameninţător către un bătrânel: "Tataie, dă-te naibii la o parte, nu vezi că vreau să cobor. Nu ştiu ce te poartă şi pe tine, de ce dracu’ nu stai acasă!”
În cele din urmă coboară. Cei din tramvai parcă răsuflă uşuraţi. Unele feţe par înmărmurite de ceea ce au vazut. Majoritatea însă pare că s-a adaptat la acest “fenomen”, îl întâlnesc în fiecare zi pe tramvai. Toleranţă totală. Şi atunci mă întreb: care sunt şansele ca acest focar de înfecţie umblător să nu-şi facă ucenici, pentru simplul fapt că îl întâlneşti în tramvai şi stai lângă el? Dar cu copiii noştri cum rămâne? Cât de toleranţi putem fi încât să credem că micuţii călători nu vor fi următorii nesimţiţi? Doar ei nu se nasc, se fac, se multiplică şi devin tot mai normali pentru pentru o societate “cool”.
Te aștept la următorul episod de palavrageală despre nesimțiți.

GAME OVER BOC

Moţiunea de cenzură iniţiată de PNL şi UDMR a fost adoptată, marţi, cu 254 de voturi "pentru" şi 176 "împotrivă", potrivit anunţului oficial, iar Guvernul Boc se consideră demis, fiind prima dată în perioada postrevoluţionară când o astfel de moţiune trece în Parlament.

Valeriu Zgonea, secretarul Camerei Deputaţilor, a anunţat că, oficial, la dezbateri au fost prezenţi 441 de parlamentari, din care au votat însă doar 434.

Din cele 434 de voturi exprimate, patru au fost anulate, astfel că numărul de voturi valabile a fost de 430.

Dintre acestea, potrivit procesului-verbal de şedinţă citit de Zgonea, 254 au fost voturi "pentru" iar restul de 176 au fost "contra".
Anunţul rezultatului oficial a fost aplaudat de către parlamentarii Opoziţiei.

Preşedintele Traian Băsescu a anunţat că a invitat partidele la consultări, începând cu ora 17.00, precizând că obiectivul său este ca perioada de criză politică să fie limitată.
Anunţul rezultatului oficial a fost aplaudat de către parlamentarii Opoziţiei.

Marti, 13! A cazut Guvernul Boc!

StirileProTV.ro

sursa: mediafax

Microsoft - update masiv

Microsoft va face marti un update masiv pentru a repara peste 30 de vulnerabilitati ale diverselor soft-uri, inclusiv Windows
Microsoft va lansa marti un update-mamut compus din 13 buletine care vor repara 34 de vulnerabilitati din programe precum Windows, Internet Explorer, SQL Server, Office si Visual Studio, scrie PC World. Opt dintre pachete sunt clasificate ca fiind foarte importante de catre Microsoft, iar o parte din actualizari se vor adresa si sistemului de operare Windows 7 care e folosit de cateva luni in anumite companii.
Microsoft spune ca update-ul vrea sa repare vulnerabilitati din mai multe versiuni de Windows si de Internet Explorer. Numarul de pachete, 13, este unul record, dupa ce in februarie 2007 si octombrie 2008 compania trimisese un numar de 12 buletine de update.
Opt dintre update-uri sunt prezentate de Microsoft ca fiind extrem de importante iar cinci dintre ele se vor adresa si noului sistem Windows 7 care, desi va fi oficial lansat pe plan mondial in 22 octombrie, este deja folosit de anumite companii care au intelegeri preferentiale cu Microsoft. Windows 7 se va lansa oficial in Romania in ultima zi a lunii.
Microsoft face update de securitate in a doua zi de marti a fiecarei luni, aceasta practica fiind introdusa in 2003.

sursa: hotnews.ro

Viața ca o ceapă

Te-ai gândit vreodată ce s-ar intâmpla cu ochii tăi daca nu ai mai vărsa niciodată lacrimi? Cum ar arăta sau dacă te-ai mai putea folosi vreodată de ei? Imaginează-ţi bucuriile, tristeţiile, împlinirile, durerile, rănile sau visele împlinite, toate fără ca să curgă nici măcar o lacrimă. Ochiul uscat, pătat, tulbure de praf şi plin de durere, care, după o veme, s-ar îmbolnăvi şi de care nu te-ai mai putea folosi. Cu siguranţă nu ar fi o normalitate şi ai avea mare nevoie de un doctor pentru ca nu mai eşti „normal”. Dacă nu ai mai plânge, în scurt timp nici nu vei mai putea vedea.
Zilele trecute curăţam o ceapă şi mi-am adus aminte de şiretlicul învăţat de la mama mea: „tot timpul când cureţi ceapa să ai grijă să nu o crestezi pentru că te va ustura ochii. Trebuie să pui ceapa sub un jet de apă rece şi abia apoi sa o tai.” Dacă nu respectam asta, ceapa tăiată ajungea scufundată de lacrimile mele. Şi asta se intamplă pentru că ceapa eliberează o substanţă chimică pe bază de sulf, denumită factor de lăcrimare.
De data aceasta însă nu am ţinut cont de şiretlic. M-am gândit ca lucrurile să se întâmple fără scurtături „spre drumul mai puţin dureros”, fără trucuri.Vroiam să las lucrurile să se întample „normal”. Am curăţat ceapa şi am început să o tai, mai întâi în bucăţi mari apoi tot mai măruntă. După ce am terminat de tăiat, nu am mai văzut nimic: ochii şi faţa imi erau înmuiate în lacrimi. Am fugit imediat în oglindă şi am început să mă privesc: faţa senină, înviorată şi refăcută şi imediat un sentiment încrezător m-a copleşit: mă simţeam încrezător, ochii limpezi, curaţi, cu o mai bună vizibilitate şi nicio senzaţie de oboseală.
Am început să mă gândesc la cele întâmplate. Mi-am dat seama că, pe măsură ce am început să tăi ceapa, ochii începeau să lăcrimeze. Când am început să o mărunţesc, lacrimile erau şiroaie, ochii mei erau epuizaţi şi abia mai puteam vedea. Când totul s-a sfarşit, m-am şters la ochi şi vedeam parcă mai bine ca niciodată. “Se pare că nu e chiar atât de rău să plângi. Iată ce a însemnat un „drum fără şiretlicuri”, fără compromis. Dacă alegeam să tăi ceapa „pe un drum mai puţin dureros”, nu aveam parte de această limpezire a vederii”, mi-am zis cu entuziasm şi parcă încărcat de energie.
Oamenii plâng. Lacrimile, mai ales în zilele noastre, sunt asociate cu durerea. Ea poate însemna eşec, boală, greutate, moarte sau orice altă criză umană a vieţii. Copiii, tinerii, bătrânii sau cei mai tari dintre noi plâng pentru momente şi în măsuri diferite. Aşa este normal. Aşa este viaţa şi aşa trebuie să o trăim. Ochii nu pot supravieţui fără lacrimi cum nici viaţa nu îşi mai poate păstra farmecul fără durere.
Şi totuşi… unii dintre noi şi-ar dori ca niciodată să nu plângă, să nu-i doară nimic, să meargă doar pe unde-i pavat, pe cea mai apropiată scurtătură. Pentru ei cel mai scurt drum e cel mai profitabil. Pentru ei există şiretlicurile, trucurile care îi ajută să ajungă pe unde e mai simplu şi uşor transformându-i în laşi şi fricoşi. Fără a lupta sau a-şi testa limitele de curaj, fără a persevera în crezul lor. Parcă ei sunt cei care au inventat compromisul. Din păcate, cei mai mulţi asociem drumul cel mai scurt şi usor cu drumul succesului. Nu vrem să ne doară şi nu vrem să plângem. Nu ştim să gestionăm durerea în favoarea noastră iar lacrimile le ascundem pentru că le considerăm dovezi ale vulnerabilităţii: înterzis bărbaţilor, acces doar pentru femei şi copii (cu măsură bineînţeles).
Dar nu este „normal”, nu aşa trebuie să fie. În faţa crizelor vieţii, a lacrimilor pline de durere, creştinul este singurul care poate şi trebuie să rămână în picioare fără să se compromită. El trebuie să fie exemplul de curaj, voinţă şi sacrificiu fără să caute şiretlicuri sau scurtături. El cunoaşte Adevarul, cunoaşte Dătătorul de Viaţă, înţelege tainele Lui, îşi cunoaşte începutul şi are speranţa sfârşitului. Pentru creştin, greul nu trebuie să fie o povară, el îi este dat ca o comoară pentru desăvârşire. Nu poţi fugi toată viaţa de suferinţă, fără să înveţi din înţelepciunea ei. Suferinţa îţi limpezeşte gândurile, te învaţă să priveşti mereu mai bine şi mult mai departe, te încarcă şi te face mai puternic. Aşa a fost, aşa stă scris, aşa trebuie pentru ca aşa e „normal”. În fiecare zi „găsim câte o ceapă de tăiat”, nu alege scurtături chiar dacă ceapa de azi e mai mare decât de obicei! Nu o lua pe scurtătură, pierzi tot farmecul!

Aur pentru România la scrimă

Echipa nationala a Romaniei a obtinut medalia de aur la Campionatul Mondial de Scrima, care se desfasoara in Antalya (Turcia), dupa ce a trecut in ultimul act de Italia cu scorul de 45-44, dupa o partida cu accente dramatice.
Formata din Rares Dumitrescu, Tiberiu Dolniceanu, Cosmin Hanceanu si Florin Zalomir, echipa Romaniei a cucerit medaliile de aur din proba de sabie dupa o partida interzisa cardiacilor, 45-44 cu Italia. Peninsularii au condus in mare parte pe tabela, cea mai mare diferenta a fost de noua puncte, dar tricolorii au recuperat incredibil prin Rares Dumitrescu. Romanul a egalat la 43 impotriva lui Aldo Montano, a condus cu 44-43, Montano a castigat urmatorul punct, dar Rares a punctat decisiv pentru titlul mondial, informeaza Mediafax.
"Baietii au fost extraordinari, nu credeam intr-o astfel de victorie, puteam doar sa sper. Covaliu a fost un geniu ca sportiv, este si ca antrenor. Sunt foarte bucuroasa ca se poate face o asemenea performanta in scrima romaneasca. Nu stiu cati bani vor castiga, acesta e aspectul care m-a interesat cel mai putin" - Ana Pascu, presedinte FR de Scrima, (sportro).
Victoria de la Antalya reprezinta primul titlu mondial cucerit de Romania la un sport olimpic in acest an.
Tot in cursul zilei de joi, tricolorii invinsesera Ungaria in semifinale cu scorul de 45-39.
Romania nu a avut adversar in primul tur, a depasit Germania in turul doi (scor 45-42), in timp ce in sferturi au trecut de Franta (scor 45-41). Medalia de bronz a fost cucerita de Ungaria, victorie cu 45-44 in fata Rusiei.
Drumul pana la aur:
Primul tur: Fara adversar
Turul doi: Romania - Germania 45-42
Sferturi: Romania - Franta 45-41
Semifinale: Romania - Ungaria 45-39
Finala: Romania - Italia 45-44
Tricolorii au mai obtinut o medalie la CM, Rares Dumitru obtinand argintul in proba de sabie.

sursa: hotnews

PSD anunţă că susţine moţiunea de cenzură

Preşedintele PSD, Mircea Geoană, a declarat, miercuri, că decizia Alianţei PSD+PC este de a susţine moţiunea de cenzură depusă de PNL şi UDMR. Geoană a comentat că marţea viitoare, 13 octombrie, atunci când se va discuta moţiunea, va fi "ziua în care ghinionul se va sparge", prin plecarea Guvernului Boc II. Cu susţinerea PSD, moţiunea de cenzură ar putea strânge 280 de voturi, suficiente pentru a înlătura Guvernul Boc, având în vedere că, potrivit legii, aceasta are nevoie pentru a trece de 236 de voturi, de la jumătate plus unu din numărul total al senatorilor şi deputaţilor. Conducerile Camerelor au hotărât, tot miercuri, ca moţiunea de cenzură "11 împotriva României" să fie citită joi în plenul Parlamentului, urmând ca marţea viitoare documentul să fie dezbătut şi votat. (R.D.)

Taxa auto se va plăti de la 15 decembrie şi pentru maşinile Euro 4 noi

Actul normativ prin care plata taxei de primă înmatriculare pentru maşinile noi cu normă de poluare Euro 4 fusese suspendată nu va mai putea fi reînnoit, astfel că, după termenul de expirare a suspendării, ea va fi plătită.
"Am purtat discuţii intense cu cei de la Comisia Europeană şi nu putem prelungi suspendarea de la plată a taxei pentru maşinile noi Euro 4, astfel că, după 15 decembrie, termenul până la care plata a fost suspendată, ea se va plăti", a anunţat, marţi, ministrul interimar al Mediului, Elena Udrea.
Udrea a mai spus, în prima conferinţă de presă ca ministru interimar al Mediului, că nu intenţionează modificarea actualei legislaţii în problema taxei auto.
Conform legislaţiei actuale, autovehiculele din categoria Euro 4, cu o capacitate cilindrică de cel mult 2.000 cmc sunt scutite de plata taxei pe poluare dacă se înmatriculează pentru prima dată în orice stat din Uniunea Europeană în perioada 15 decembrie 2008-15 decembrie 2009.
Comisia Europeană (CE) a transmis României, în iunie, o scrisoare de somare în cazul taxei auto, prima etapă a procedurii de încălcare a dreptului comunitar, cerând modificarea legislaţiei în domeniu pe considerentul că sistemul actual creează o discriminare şi protejează industria internă de autovehicule noi.
Comisia Europeană consideră că prevederile legislaţiei româneşti, conform cărora taxa pe poluare se suspendă pentru anumite autovehicule, însă creşte pentru anumite maşini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor maşini de ocazie, protejând industria naţională a autovehiculelor noi, anunţa Executivul de la Bruxelles.
Guvernul a decis, în luna aprilie 2008, introducerea taxei de poluare auto, calculată în funcţie de datele tehnice ale fiecărei maşini în parte, pe baza emisiilor de dioxid de carbon şi de noxe, aceasta înlocuind, la 1 iulie, taxa de primă înmatriculare aflată atunci în vigoare.
Pe baza acestei grile, taxa a crescut în cazul maşinilor noi vândute în România, în timp ce valorile au scăzut la jumătate pentru autovehiculele Euro 1 şi Euro 2 cu motoare de până în 2.000 de centimentri cubi, taxa rămânând totuşi mai mare pentru automobilele vechi de import.
După modificarea taxei auto, vânzările de maşini noi au început să scadă, iar cele de autoturisme second-hand de import să crească.
Pe fondul creşterii numărului de maşini second-hand importate, Guvernul a decis, în luna decembrie, prin ordonanţă de urgenţă, ca taxa de poluare auto percepută la achiziţia maşinilor noi să fie suspendată începând cu 15 decembrie 2008, până la sfârşitul lunii decembrie 2009, pentru vehiculele Euro 4 cu motorizări de până la 2.000 centimetri cubi înmatriculate pentru prima dată în România şi în Uniunea Europeană. Simultan, taxa auto pentru achiziţia vehiculelor second-hand a fost triplată comparativ cu valorile din luna iulie.
În luna februarie, taxa de poluare auto a fost redusă de noul Guvern cu o treime raportat la valoarea triplată aplicată începând cu 15 decembrie 2008, ajungând astfel la un nivel dublu faţă de suma percepută la data introducerii taxei pe poluare auto, în iulie 2008.

sursa: mediafax

2012 - o nouă prezicere apocaliptică

2012 este un film a carei poveste se invarte in jurul unui profesor academic cercetator, care deschide un portal spre o dimensiune paralela. In incercarea de a impiedica profetia catastrofica prezisa de calendarul mayasilor, profesorul ia legatura cu dublura lui din aceasta dimensiune paralela. Potrivit calendarului mayas, lumea se va sfarsi pe data de 21 Decembrie 2012. Pentru a nu arunca intregul glob in panica, guvernele tarii ascund acest sfarsit inevitabil al omenirii, dar nici ei nu pot controla fluxul de informatii, iar lumea ajunge sa fie invaluita de haos si distrugere. Un scriitor pe nume Jackson Curtis, isi va folosi cunostintele despre profetiile antice, pentru a se asigura ca rasa umana nu va disparea de pe fata pamantului. (CrazyforTrailers.com)
Avanpremiera va avea loc in 13 Noiembrie.

Cele mai frumoase lucruri se nasc din moarte

Noul single PROCONSUL

Proconsul - Sunt al Tau

NEW Toby Mac

city on our knees

Opt ani de la atentatele din 11 septembrie din New York - VIDEO, GALERIE FOTO

Barack Obama va comemora vineri, pentru prima dată în calitatea de preşedinte al SUA, atentatele de la 11 septembrie 2001, în timp ce la New York lucrările de reconstrucţie la Ground Zero sunt blocate.
Barack Obama nu se va deplasa la Ground Zero, locul unde erau cele două turnuri gemene prăbuşite în urmă cu opt ani, la 11 septembrie 2001.
În schimb, preşedintele va merge la Pentagon, în apropiere de Washington, unde vor avea loc ceremonii în memoria celor 184 de victime ale avionului Boeing al companiei American Airlines.
În dimineaţa zilei de 11 septembrie 2001, avionul s-a prăbuşit pe sediul Departamentului american al Apărării.
În cursul ceremoniei comemorative, care va începe la ora locală 9.30 (16.30 ora României), preşedintele, însoţit de secretarul Apărării Robert Gates, va depune o coroană de flori şi va rosti un discurs.
Preşedintele Obama a ales să-l trimită pe vicepreşedintele Joe Biden la ceremoniile de la New York.
La opt ani de la atacurile teroriste care au vizat World Trade Center (WTC), numele a 2.752 de victime vor fi citite in timpul ceremoniei religioase organizate pe locul unde se aflau cele doua blocuri de 107 etaje.
Vor fi ţinute din nou momente de reculegere, iar numele victimelor vor fi citite de rude. Când se va însera, vor fi aprinse 88 de torţe în memoria participanţilor la operaţiunile de salvare.
De asemenea, în cursul serii, două coloane de lumină simbolizând turnurile gemene vor putea fi văzute în zona Manhattan.
Şi în acest an, ceremoniile vor fi afectate de polemica referitoare la ritmul lent al lucrărilor de reconstrucţie.
Problema reconstrucţiei Ground Zero a starnit polemici ample la New York
"New-york-ezii sunt din ce în ce mai exasperaţi de eşecul autorităţilor de reconstruire a complexului Ground Zero", declară Barry LePater, avocat specializat în construcţii imobiliare.
În mod constant, autorităţile promit reconstruirea Ground Zero conform unui proiect care include cinci blocuri zgârie-nori, un monument memorial şi un terminal feroviar.
În pofida promisiunilor, două-treimi dintre locuitori nu cred că lucrările se vor încheia în următorii doi ani.
New-york-ezii sunt sceptici în legătură cu promisiunile Autorităţii Portuare, proprietara terenului, care este în conflict cu Larry Silverstein, proprietarul unei firme imobiliare care închiriase WTC cu şase săptămâni înaintea atentatelor şi care a încasat patru miliarde de dolari din asigurări.
Luna trecută, presa locală a dezvăluit că întârzierile sunt mult mai mari decât se estimează , iar zgârie-norii ar urma să fie terminaţi abia în 2036.



sursa:mediafax

VIDEO SOCANT! De ce sa nu te joci cu telefonul la volan

Clipul face parte dintr-o campanie a politiei galeze. A fost realizat cu ajutorul unor actori necunoscuti si va rula in scoli. ATENTIE: este extrem de socant!

VIDEO SOCANT! De ce sa NU te joci cu mobilul la volan

StirileProTV.ro

Jessy Dixon din nou in Romania

Jessy Dixon, unul dintre numele legendare ale muzicii gospel din ultimele 5 decenii, se va afla pe 10 octombrie 2009, la Bucuresti, in concert la Sala Palatului. El o va avea ca invitata speciala pe Paula Seling, concertul anuntandu-se inca de pe acum ca cel mai “incendiar” eveniment muzical al toamnei.

Recunoscut in intreaga lume pentru stilul unic – exuberant si dinamic, Jessy Dixon a fost supranumit de presa si critici “regele muzicii gospel”, contributia lui fiind remarcabila atat ca interpret, pianist cat si compozitor. A concertat in Europa mai mult decat oricare alt artist american, reusind sa dea la o parte barierele care separa muzica neagra de muzica albilor. Este compozitorul unora dintre piesele de rezistenta ale genului: “You Bring The Sun Out”, “I Am Redeemed”, “Jesus Is Alive And Well” sau “It’s Alright Now”.

Cele peste 20 de albume inregistrate i-au adus 7 nominalizari Grammy, 5 discuri de aur si aprecieri unanime din partea muzicienilor cu care a colaborat in cele 5 decenii de cariera muzicala – intre cele mai sonore nume regasindu-se Mahalia Jackson, Paul Simon, Diana Ross, Albertina Walker, James Cleveland sau Bill Gaither.

Ori de cate ori participi la un concert Jessy Dixon, devii parte a unui moment de neuitat – nu doar din punct de vedere al performantei artistice incontestabile, ci si datorita energiei debordante, dansul lui pe scena fiind molipsitor. Repertoriul artistului imbina ritmurile vii si joviale din Chicago, cu melodii calme, emotionante, stilul sau interpretativ reunind influente country, soul si blues.

Biletele pentru concertul Gospel Legends / Jessy Dixon au fost puse in vanzare pe MyTicket.ro, TicketPoint.ro, in reteaua de librarii Diverta, Magazinul Muzica si la Sala Palatului, la urmatoarele categorii de preturi: 45, 65, 90, 105 si 130 lei.

Aprecieri
“Jessy are un dar muzical exceptional. Am iubit muzica gospel, insa anii petrecuti cu Jessy m-au facut sa o apreciez si mai mult.” – Paul Simon

“Sunt un mare, mare, mare fan al lui.” – Stevie Wonder

“Exista ceva inconfundabil in muzica lui Jessy, iar acest element este pasiunea pe care o pune in fiecare piesa compusa sau interpretata.” - Diana Ross

“Muzica lui Jessy ii seamana – este minunata!” - Natalie Cole

“O interpretare incantatoare, deopotriva pura si onesta… combinatie ingenioasa de vocalizari stralucitoare si descatusare emotionanta de energie artistica.” – International Herald Tribune

“L-am auzit de multe ori pe Jessy Dixon cantand si de fiecare data cu aceeasi placere; din tot ce inseamna gospel, Jessy este preferatul meu! El canta gospel, pentru ca sufletul lui este gospel.” – Bette Midler

“Cand picioarele incep sa bata singure ritmul, iar inima-ti cere sa sari de pe scaun si sa plutesti pe aripile cantecului, uneori cu ochii-n lacrimi, dar cu o bucurie indescriptibila in suflet, ai de a face cu punctul culminant al profesionalismului marca Jessy Dixon” – Bill Gaither

Pentru mai multe informatii legate de eveniment si artist, vizitati www.JessyDixon.ro sau contactati:
Emilian Cristescu emilian.cristescu@dreampixel.ro

sursa: stiricrestine

CHAMPIONS LEAGUE - Poli - Stuttgart

CHAMPIONS LEAGUE - Poli - Stuttgart
(deschideti linkul numai cu internet explorer)

Cerşetoria - soluţia unora pentru criza financiară

Publicaţia britanică Daily Mail relatează că cerşetoria a devenit un fenomen răspândit chiar şi în rândul oamenilor cu slujbă stabilă şi locuinţă, care, potrivit poliţiei, îşi rotunjesc veniturile cu banii obţinuţi de la trecătorii cărora le inspiră milă.
"Imaginea unei persoane îmbrăcate în haine zdrenţuite cerşind la un colţ de stradă este suficientă pentru a scoate bani de la mulţi trecători bine intenţionaţi. Însă, aşa cum s-a întâmplat noaptea trecută, unii cerşetori sunt oameni care ziua merg la slujbă, la birou şi care au locuinţe proprii, însă care îşi adaugă două-trei sute de lire sterline pe noapte la salariu din donaţiile primite pe stradă", scrie Daily Mail.
Cerşetorii sunt, spun poliţiştii, oameni care se întorc acasă de la slujbe şi care se îmbracă în zdrenţe şi-şi petrec serile cerşind mărunţiş în apropierea bancomatelor sau a magazinelor.
Una dintre persoanele prinse la cerşit, care lucrează opt ore pe zi într-un birou, le-a spus poliţiştilor că plănuia să folosească banii primiţi pe stradă pentru a-şi dota bucătăria din apartament.
Poliţiştii avertizează asupra numărului în creştere al oamenilor care devin cerşetori profesionişti pentru a trece mai uşor peste recesiune câştigând sute de lire, bani neimpozitaţi, în fiecare seară.
Poliţiştii din Leicester au lansat o ofensivă împotriva cerşetorilor după ce au descoperit că niciunul din cei 20 de cerşetori pe care-i păsuiseră cu o noapte înainte nu este om al străzii.
Sergentul Adrian Underwood a afirmat chiar că unii cerşetori pot ajunge să câştige până la 200 de lire într-o seară de vineri sau sâmbătă. Dacă ating această performanţă de două ori pe săptămână, într-un an venitului lor normal li se adaugă alte 1.000 de lire sterline.
În aceste condiţii, conştienţi că cerşetoria devine motiv de îngrijorare pentru cei ce trăiesc, muncesc şi fac cumpărături în oraş, poliţiştii din Leicestershire au anunţat că aplică regula "la a treia abatere s-a terminat": asta înseamnă că, la momentul la care sunt prinşi pentru prima oară, li se iau datele şi sunt avertizaţi, a doua oară primesc un al doilea avertisment şi, dacă nu se opresc, a treia oară când sunt prinşi cerşind sunt arestaţi şi trimişi în judecată.

sursa: mediafax

Gaither Vocal Band

Tabăra Peniel 2009

Wedding entrance dance

Îmi place să dau vina pe Dumnezeu

Întotdeauna Dumnezeu e de vină: pentru bune dar mai ales pentru rele. Îmi place să dau vina pe EL. Cu lucrurile bune mă surprinde pentru că niciodată nu m-aş fi gândit că sunt cu putinţă. Despre cele rele pot spune doar eu, pentru că eu nu le înţeleg sau accept; pentru EL toate sunt bune pentru mine. Tu eşti de vină! Ajută-mă să am în focus mereu această încredere. Îţi mulţumesc că pot da vina pe Tine şi în schimb să primesc linişte şi siguranţă.

Creștinii ca niște cai

"Ca niște cai de rasă agitați, conduși spre poarta de start de la un hipodrom, mulți creștini scrâșnesc, mușcă zăbala și fug de revelația iubirii atotcuprinzătoare a lui Dumnezeu în isus Hristos."

Brennan Manning - Evanghelia vagabonzilor

Doamne eşti prea drept ca să mă cert cu Tine

Tu eşti prea drept, Doamne, ca să mă cert cu Tine; vreau totuşi să Te întreb asupra orânduirilor Tale. Pentru ce propăşeşte calea celor răi, şi toţi mişeii trăiesc în pace? (Ieremia 12:1)

Criza de parcare aduce idei inovatoare

Optiuni de parcare in situatii de criza
Un sofer din Timisoara a avut ideea "practica" de a gasi un loc de parcare pe trecerea de pieton, intro zona aglomerata din centrul orasului

Usa "deschisa"

Usa deschisa.... pe unde? pe dinafara?

Prima si singura scoala crestina de MEDIA din Romania

“Mamă” cu carte de muncă

reportaj realizat de Darius Cornean

Cu toţi ne amintim de campania socială pentru prevenirea abandonului şi a instituţionalizării copiilor, cu sloganul: „Casa de copii nu e acasă”. Nu era acasă şi totuşi era singura soluţie găsită de o societate românească care a crezut că democraţia înseamnă rezolvarea tuturor problemelor. Nu a emoţionat prea mult acea campanie spiritul empatic, de compasiune, al românului, numărul micuţilor care îşi petreceau copilăria în casele de copii, în absenţa unui cămin, continua să fie în creştere. Apoi a urmat sloganul „Ia-mă acasă”, unul mai direct, mai sensibil, mai dramatic, prin care se dorea încurajarea adopţiei naţionale în locul instituţionalizării. În tot acest demers, a existat şi alternativa plasamentului familial prin care, o persoană atestată profesional, înregistrată cu profesia de asistent maternal profesionist, oferea unuia sau mai multor copii, ingrijire permanentă la domiciliul personal.
Prin Ordinul Ministrului muncii şi protecţiei sociale şi al Preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Statistică nr. 893/20527C/1997, a fost aprobată completarea clasificării ocupaţiilor din România şi cu ocupaţia de asistent maternal profesionist (pag.211 cod 513103), devenind ocupaţia componentă a grupei de bază “Îngrijitoare de copii“, alături de îngrijitoare de copii (513101) şi guvernantă (513102).
Profesia de asistent maternal a fost menţionată în mod oficial, pentru prima dată în textul Ordonanţei de Urgenţă nr.26 din iunie 1997 şi aprobată ulterior prin Legea nr.108/98. Ea a apărut din necesitatea promovării în practică a protecţiei copilului aflat în dificultate prin alternative de tip familial.
Potrivit actelor normative menţionate, asistentul maternal este profesionistul care ia în îngrijire la domiciliul său, pentru o perioadă de timp bine determinată, unul sau mai mulţi copii aflaţi în dificultate, ca urmare a deciziei Comisiei Judeţene pentru Protecţia Copilului, care hotărăşte ca metodă de ocrotire plasamentul familial. Această metodă presupune o îngrijire cu caracter temporar, în perioada în care copilul este în familia de plasament fiind pregătită fie întoarcerea copilului în familia naturală, fie adopţia copilului.
Astfel se înscrie şi defineşte, întrun limbaj teoretizat, profesia de asistent maternal profesionist. Aceştia sunt angajaţi ai ONG-urilor sau ai diferitelor instituţii de stat pentru protecţia copilului. Un astfel de loc, unde îşi desfăşoară activitatea şapte asistenţi maternali, există în Oradea, funcţional ca organizaţie nonguvernamentală (ONG), sub numele de Viaţă nouă pentru copii, cu o activitate de 5 ani în domeniu. În plasamentul familial iniţiat de acest ONG există în prezent opt copii.
Aici am aflat mai multe despre ce înseamnă practic această slujbă prin doi dintre asistenţii maternali care practică această meserie de „mamă” de 5 ani de zile.
A.O. este din Oradea, are 28 de ani, necăsătorită şi are în plasament o fetiţă de şase ani şi jumătate. Situaţiile şi contactul avut cu ONG-urile au determinat-o să îşi dorească să investească în copiii abandonaţi şi să se pregătească pentru atestatul de asistent maternal profesionist. Astfel că, în 2003, în căminul ei ajunge Camelia, o fetiţă de doar 7 luni. „Vroiam să investesc în lucruri care dăinuiesc, de aceea am ales această meserie. Nu e uşoară investiţia, dar satisfacţia, când vezi rezultatele, este pe măsură”, a declarat A.O. În ceea ce priveşte îngrijirea materială a copilului, aceasta a menţionat că salariul asistentului împreună cu bonificaţiile abia ajung să acopere nevoile de bază ale copilului.
Pentru ea nu există diferenţă între o mamă naturală şi cea care „profesează”, pentru că ataşamentul asistentului peste limita „profesională” e inevitabil. Ca profesionist nu prea îţi sunt permise greşelile, dar automatismele nu ţi le poate înterzice nimeni.
Un alt asistent maternal din cadrul fundaţiei, Estera Opre, este deasemenea necăsătorită, are 27 de ani şi are în plasamentul familial un băieţel de şase ani cu numele de Adi. „Am lucrat cu copiii abandonaţi încă din perioada când studiam la un colegiu. M-am ataşat foarte tare de ei şi astfel am decis să mă pregătesc pentru profesia de asistent maternal profesionist” şi-a argumentat Estera decizia. Adi este în căminul ei încă de când avea şapte luni. Când a ajuns la ea, avea privirea nemişcată, răni pe spate şi muşchii semiatrofiaţi datorită poziţiei culcat pe spate. Nu era ridicat aproape de loc din pătuţul lui devenind astfel ca o legumă. Prin sacrificiu şi munca depusă de către asistent, astăzi Adi este un băieţel foarte vioi, plin de energie, isteţ, care vrea mai tot timpul să fie în centrul atenţiei.
„Să fii mamă este, poate, cea mai complicată dintre meserii, cu atât mai mult atunci când copilul nu este al tău. Practic e un necunoscut pe care trebuie să-l înveţi: înveţi să iubeşti, să accepţi şi să te dăruieşti. Încă nu ştiu cum e să ai proprii copii, dar cred că nu o să fie cu mult mai diferit decât până acum. Copilul care este în plasament la mine l-am considerat mereu ca pe propriul meu copil, nu l-am putut vedea altfel, deşi nu este prea „profesionist”. De aceea vreau să adopt acest copil” a declarat Estera.
În ambele cazuri, atât Adi cât şi Cami îşi cunosc povestea. Ştiu că mamele lor naturale i-au abandonat pentru că nu i-au vrut şi astfel au ajuns să aibe alte „mame”. În ambele cazuri s-a încercat reîntegrarea în familiile lor naturale dar a fost cu neputinţă datorită stării materiale, psihice şi emoţionale precare, deplorabile în care se găsesc părinţii lor. Este obligaţia asistentului maternal de a informa copilul despre situaţia lui, la vârsta la care acesta consideră că băiatul sau fetiţa poate înţelege.
Aşa cum este menţionat în actele normative, asistentul maternal are slujba de a ajuta reintegrarea copilului în familia naturală sau pregătirea acestuia pentru adopţie. Adopţia de către asistentul maternal este considerat un lucru „neprofesionist” deşi de cele mai multe ori aşa se întâmplă. În cazul celor doi asistenţi maternali menţionaţi, a părăsi căminul avut până acum a celor doi copii şi adoptarea lor de către alte familii ar crea un dezechilibru emoţional, psihic şi comportamental. Dar pentru statul român nu asta este important, ci „extirparea” cât mai repede cu putinţă a problemei copiilor abandonaţi şi instituţionalizaţi, indiferent de metode sau demers.

Ursul si ateul

Un ateu se plimba prin padure minunandu-se de frumusetile naturii:
Ce copaci impresionanti! Ce rauri cristaline! Ce animale frumoase!
La un moment dat, in timp ce se relaxa, omul aude in spatele lui zgomote
ciudate. Cand se intoarce vede un urs ca-n povesti: mare, frumos,
sanatos si cu pofta de mancare. Ingrozit, ateul o ia la fuga, insa ursul
avea conditie fizica asa ca il urmeaza constiincios.... Tipul era atat de
ingrozit incat la un moment dat se impiedica si cade. Ursul il
apucase deja de un picior asa ca omul, paralizat de frica, racneste:
- Doamneeee!!!..
In secunda urmatoare, timpul se opri, ursul ingheta in pozitia in
care se afla, padurea ramase neclintita si o lumina se revarsa din cer.
Tipul, socat, auzi o voce:
- Mi-ai negat existenta toata viata, le-ai explicat si altora ca
sunt un mit, ai pus toata creatia Mea pe seama intamplarii cosmice...
vrei acum sa te salvez? Pot eu sa te consider credincios cu adevarat?
Ateul se uita fix in lumina si raspunse:
- As fi ipocrit sa Iti cer brusc sa ma consideri credincios, dar
poate ai reusi intr-un fel sa devina ursul crestin?
- Foarte bine, raspunse vocea.
Lumina disparu, zgomotul padurii reveni. Ursul il elibera din
ghearele sale, isi impreuna labele din fata si spuse:
- Doamne, binecuvinteaza aceste bucate. Amin

Crestini rapiti si ucisi

In 12 iunie, noua crestini straini au fost rapiti si trei dintre ei au fost ucisi in Yemen. Stirile arata ca acestia au fost tinta atacurilor din cauza ca erau lucratori crestini in tabere de refugiati, banuiti de implicare in munca evanghelica.
Potrivit oficialilor, crestinii au parasit orasul Sa’ada fara escorta armata, pentru a vizita un medic ce locuia in apropiere. Crestinii au parasit locuinta medicului dupa doua ore. Martori oculari au vazut un grup de barbati inarmati care i-au oprit pe crestini. La aproximativ 6:45 p.m., una dintre femei—de cetatenie germana – a reusit sa sune o asistenta aflata in Sa’ada, de la telefonul mobil. Cu toate acestea, asistenta nu a putut auzi cine suna si a inchis. Anchetatorii cred ca rapitorii au executat trei dintre ostatici la putin timp dupa aceea. Trupurile asistentelor germane care se aflau in pregatire, Rita Stumpp (26 ani) si Anita Gruenwald (24 ani), si o femeie sud-coreeana, Eom Young-sun (33 ani), au fost gasite patru zile mai tarziu, in regiunea Noshour Valley – un loc bine cunoscut pentru activitatea al-Qaeda. Potrivit unui membru al comitetului de securitate care se ocupa de ancheta, cei sase ostatici—Johannes Hentschel (36), un medic german, sotia acestuia Sabine (36 ani) si cei trei copii ai lor, Lydia (4 ani), Anna (3 ani) si Simon (11 luni) si un inginer englez a carui identitate nu este cunoscuta—se afla in viata. Dupa ultimele stiri, acestia au fost predati unor membri de trib. Doi suspecti s-au predat autoritatilor din Yemen si au fost arestati.
Toti cei sase lucratori rapiti se aflau in serviciul World Wide Services Foundation cu baza olandeza, o organizatie de ajutor, ce plaseaza personal medical in spitale din tarile aflate in curs de dezvoltare. Se pare ca imami din partea locului au fost preocupati de faptul ca unii dintre lucratori erau implicati in evanghelizare, in timp ce ofereau asistenta medicala. Personalul Ministerului de Externe german a ajuns la concluzia ca germanii erau cunoscuti in zona ca misionari. Johannes Hentschel a fost amenintat in ultimele luni de catre musulmani infuriati, care s-au opus eforturilor acestuia de a-l face cunoscut pe Cristos musulmanilor. In lucrurile personale ale asistentelor germane martirizate, s-au aflat brosuri misionare.
sursa: stiricrestine

M. Jackson: imagine din spatele unui STAR

Michael Jackson, obsesia pentru nuanţa pielii şi luptă permanentă cu boala

Problemele de sănătate ale lui Michael Jackson au apărut după operaţiile estetice la care starul a apelat de-a lungul vieţii. Regele muzicii pop era obsedat de nuanţa pielii, astfel că nu de puţine ori s-a lasat pe mâna chirurgilor esteticieni.
Michael Jackson s-a metamorfozat sub luminile reflectoarelor, dintr-un băieţel de culoare, într-un bărbat alb, care nu ieşea niciodată din casă nemachiat.
Nenumăratele operaţii estetice l-au desfigurat. Ziarele de scandal au scris chiar şi că Michael este pe cale să-şi piardă nasul, la propriu. Bârfele au fost indirect confirmate de artist, care a început să poarte o mască.
Susţinea însă că nu operaţiile i-ar fi schimbat aspectul, ci o boală rară de piele, vitiligo. Era ipohondru şi obsedat de igienă. Se zvonea că şi-ar fi amenajat la Neverland o cameră cu oxigen pur.
La începutul acestui an, tabloidul american National Enquirer anunţa că artistul mai are şase luni de trăit din cauza unei presupuse boli genetice rare. Mai multe surse anunţau, atunci, că starea de sănătate a lui Michael se deteriora rapid, din cauza dependenţei sale de calmante şi alcool.
"Calmantele şi alcoolul i-au venit de hac. Singura soluţie pe care a găsit-o pentru a face faţă scandalurilor sexuale, a fost să-şi ascundă durerea cu ajutorul abuzului de substanţe. Dar dependenţa este cea care îl va ucide", mărturiseau surse din anturajul artistului.
O altă sursă dezvăluia la începutul lunii ianuarie că "muşchii şi plămânii i se deteriorează. Mai poate merge, dar nu pentru mult timp. În zilele bune îşi duce copiii la librărie, dar nu poate rezista mai mult de o oră. Nu mai are putere".
În luna februarie, alte zvonuri legate de starea de sănătate a artistului umpleau prima pagină a tabloidelor. Medicii anunţau că, Michael Jackson a contractat o infecţia care risca să îi mănânce, la propriu, carnea. Potrivit medicului Anthony Youn, bacteria se extinsese la nivelul întregului organism. "În cele mai grave cazuri, stratul de piele afectat este înlăturat chirurgical, şi înlocuit cu grefe de piele", a anunţa Youn.
Trei luni mai târziu, Ian Halperin, autor al biografiei lui Michael Jackson mărturisea că regele pop suferea de o boală genetică extrem de rară, deficienţa Alpha 1-antitrypsin, care afectează plămânii şi ficatul. În plus, autorul biografiei spunea că Jackson mai suferea şi de emfizem şi de o hemoragie cronică gastro-intestinală.
Cu două luni înainte de începerea seriei de concerte, programată în luna iulie la Londra, cotidianul britanic The Sun scria că Michael fusese diagnosticat cu cancer de piele. Cu toate acestea, doctorii au dat asigurări că boala putea fi tratată.
Astăzi, la câteva ore după decesul artistului, un avocat al familiei sale a anunţat că Michael Jackson lua medicamente pentru a fi din nou în formă în vederea programului lung de concerte prevăzute pentru această vară la Londra.
Brian Oxman, avocat al familiei Jackson, a declarat la CNN, referindu-se la decesul cântăreţului, că "nu a fost ceva neaşteptat (...), din cauza medicamentelor pe care le lua".
"Nu ştiu câte medicamente lua, dar am auzit din familie că era o cantitate foarte mare", a spus Oxman referindu-se la Jackson.
La rândul său, un fost purtător de cuvânt al lui Jackson, Michael Levine, a declarat pentru AFP că nu este surprins de moartea fostului său client. "Trebuie să mărturisesc că nu am fost surprins de vestea tragică de azi", declară el într-un e-mail. "Michael a urmat un drum incredibil de dificil şi adesea autodistructiv, de ani de zile. Talentul său era indiscutabil, dar la fel şi disconfortul faţă de regulile acestei lumi. O fiinţă umană nu poate suporta un asemenea nivel de stres", a adăugat el.
Medicii au încercat timp de peste o oră să-l reanimeze pe Michael Jackson după ce acesta s-a prăbuşit la domiciliul său ca urmare a unei aparente crize cardiace, a declarat joi Jermaine Jackson, fratele starului şi purtătorul de cuvânt oficial al familiei.
Regele popului ar fi suferit un stop cardiac, dar cauza oficială a decesului nu va fi cunoscută decât după autopsie, a precizat Jermaine Jackson într-o conferinţă de presă foarte emoţională, susţinută la câteva ore după decesul brusc al lui Michael Jackson, la Los Angeles, la vârsta de 50 de ani.
sursa: realitatea.net

Functionarii si politicienii rusi vor fi amendati pentru greselile gramaticale

Functionarii si politicienii din Rusia vor fi amendati pentru interventiile lor prost articulate gramatical si lingvistic, de la posturile de radio si televiziune, scrie newsru.com, citata de HotNews.ro. Sanctiunile vor fi prevazute intr-o noua forma a Legii limbii ruse, iar la stabilirea sumelor de penalizare se vor folosi dictionarele considerate etalon.
"Este anormal ca un functionar sa nu stie cand sa foloseasca semnele de punctuatie, sensul corect al cuvintelor si expresiilor folosite sau sa recurga fara jena la un limbaj inadecvat. Astfel de fenomene trebuie combatute", au explicat surse ale guvernului de la Moscova.
In forma sa actuala, Legea limbii ruse nu prevede masuri administrative sau in justitie impotriva functionarilor care nu vorbesc corect si civilizat, scrie cotidianul Trud.
sursa: infoportal

Tabere PENIEL 2009

"Harul Meu iti este de ajuns; caci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita." 2 Cor. 12:9

Dragi prieteni,

Multumim lui Dumnezeu pentru harul si puterea pe care Si-o manifesta in orice imprejurare in care ne-am afla (chiar si in perioada sesiunii sau a bacalaureatului!). Dumnezeu e specialist in administrarea crizelor de orice fel!
Am vazut deja puterea lui Dumnezeu impreuna cu cei peste 200 de participanti la prima tabara Peniel din Arizona - incluzand vizitatorii (vezi poze pe www.peniel.ro). Am simtit puterea Sa in toate slabiciunile noastre.
Daca doriti si voi sa experimentati puterea lui Dumnezeu, va invitam sa pasiti alaturi de noi pe "Drumul deSavarsit", asa cum se intituleaza taberele Peniel din aceasta vara. Vom afla impreuna ca desavarsirea presupune un proces in care harul si puterea lui Dumnezeu merg mana in mana cu cooperarea si ascultarea omului.
In vara aceasta, pe langa sesiunile plenare, intentionam sa va oferim o varietate de sesiuni facultative, pe teme precum: muzica/inchinare, arts & crafts, vremurile din urma, ocultism, prim ajutor, orientare profesionala, conducere si misiune. In plus, o serie de activitati recreative va vor imbogati din plin timpul liber.

Alte detalii importante:

Prima tabara Peniel va avea loc in perioada 18-25 iulie, pe teritoriul localitatii Borod, jud. BH (pe drumul E60, la 90 km distanta de Cluj-Napoca si 60 km de Oradea), pe Valea Rachitilor, inspre satul Serani (la aproximativ 8 km distanta de Borod).
Ne vor conduce in inchinare: Ekklesia si Peniel band.
Vor predica Evanghelia: Iosif Berce, Iuliu Centea, Gigi Cosman, Rick Cunningham, Raegan Glugosh, Adi Mocan, Lucian Oniga, Samy Tutac, Iulian Vacarean, Dani Vasut si altii.
Vor tine seminarii facultative: Ana Banc, Daniel Bujenita, Adi Fisca, Jennifer Lee, Ruben Mihai, Cristi Soimaru si Iulian Vacarean.

A doua tabara va avea loc in perioada 8-15 august, la 10 km de Zarnesti, jud. BV (in apropiere de Piatra Craiului, pe valea Barsa Fierului).
Ne vor conduce in inchinare: Faclia worship band si Alt mod.
Vor predica Evanghelia: Laurentiu Balcan, Iosif Belea, Dani Bujenita, Flaviu Coman, Rick Cunningham, George Gavrus, Lucian Oniga, Anca Sofronie si altii.
Vor tine seminarii facultative: Adi Fisca, Jennifer Lee, Cristi Soimaru, Tiberiu Sofronie, Vali Suhan, Iulian Vacarean, Szabi Zsoldos.

Daca doriti sa participati la aceste tabere va trebui sa indepliniti urmatoarele CONDITII:

1. Inscrieti-va pe internet la www.peniel.ro pana la data limita de 10 IULIE pt. prima tabara, respectiv 31 IULIE pt. tabara a doua (se cere un lider la maxim 20 persoane!); locurile sunt limitate la 800 pentru fiecare tabara!
2. Achitati in avans contributia pentru participare (30 lei) in contul Fundatiei Peniel - RO40BRDE445SV75185024450 deschis la BRD, sucursala Stefan cel Mare, Bucuresti (validarea inscrierii pentru tabara se va face dupa achitarea contributiei)!
3. Respectati regulamentul de ordine interioara (vezi regulamentul pe site)!
4. Asigurati-va cazarea si masa pe toata perioada taberei (la locul taberei vor fi si chioscuri ambulante cu diverse produse alimentare)!
Nu uitati sa aduceti cu voi: cort, folie de cort, sac de dormit, pelerina de ploaie, haine groase, lanterna, Biblie, caiet de notite, etc.
Pana atunci, va rugam sa postiti si sa va rugati impreuna cu noi pe 3 iulie si 3 august, ca Dumnezeu sa pregateasca inimile participantilor la tabere pentru a accepta voia Lui pe Drumul deSavarsit.

Multumim si va asteptam cu drag!

Echipa Peniel

Cum să devii un NIMENI

Duminică 21 Iunie, în ultima zi a celui mai mare Salon de Carte din Bucureşti, Bookfest 2009 - ediţia 4, la standul Humanitas, a avut loc lansarea cărţii "Cum sa devii un Nimeni", semnată Iulian Comănescu. O carte despre brand personal şi celebritate, mecanismele notorietăţii şi piaţa media din România, de la Esca şi Călinescu la bloggerii şi politicienii anului 2009.

CUPRINS
Cuvânt înainte (Dragoş Grigoriu) | Două vorbe de început

1. Imagine şi brand personal Ce face brandul din om | Andreea Esca şi spontaneea generaţie PRO | Politicienii şi atributele lor de brand | Isteria t.A.T.u. | Teoria brandului personal | Noi suntem făcuţi din carne şi oase. Brandul nostru din ce e făcut? | Numele | Imaginea propriu-zisă, adică „vizualele“ | Brandingul sonor | Mirosuri, parfumuri şi apă caldă: cum putem scrie pe noi înşine | Toate la un loc: cele două paliere ale brandingului personal | Consultanţii de brand personal: cu ce se ocupă? Îşi merită banii?

2. Vedete şi celebrităţi: imaginea la o altă scară O nuanţă terminologică şi două sau mai multe exemple | Celebritatea Mihai Eminescu | Istoria recentă: vedetele dinainte de 1989 şi celebrităţile de azi | Vedeta Florin Călinescu | Ce este o celebritate? Lucruri spuse de psihologi şi antropologi | Mutanţi ai celebrităţii şi vedete virtuale: evoluţionism românesc

3. Polii de putere şi jocurile din media clasică Cei cinci mari din media românească | Marile inovaţii din media românească post-1989 | Care sunt cei cinci mari şi mai ales de ce? | Încă o poveste cu cinci: convergenţa media în România | Jocurile presei şi atacurile (la persoană) | Urâtele tabloide şi iubirea publicului. Cotidienele serioase fără cititori | Ce nu se spune despre surse la facultatea de jurnalism. Două poveşti cu un singur tâlc

4. Hăţişul new media Web 2.0 este atunci când… | Web 2.0 şi „viaţa reală“. MMORPG şi metafore existenţiale | Calculatorul e o metaforă | Metaforele construite pe metaforă: ţări virtuale cu economie reală | Blogosfera românească | Blogurile or avea sau nu cititori, dar au o istorie şi o clasificare | Probleme de identitate şi o fată drăguţă, cu o carieră promiţătoare de robot | Cum a ajuns C.I. la un job de robot onorabil | Oralizarea textului | Classic media versus new media | Tulburări de atenţie, obsesiv-compulsive şi anticorpii naturali ai democraţiei | Lanţuri de comunicare în new media, ziare personale şi agregatoare | Vânători, culegători şi agricultori de conţinut | Brandul personal virtual. Branding pasiv şi branding activ | Cine sunteţi pe Google deja?

5. Politicieni şi strategii de comunicare Tradiţia politică românească: uniformul ca uniformă şi limba de lemn | După 1990: cum s-a colorat discursul politic | Patru strategii discursive în politica anului 2009

IULIAN COMĂNESCU este cel mai cunoscut şi activ analist media din România. A fost, pe rând, redactor, redactor-şef, producător executiv la ProTV (1996-1998), redactor-şef adjunct la Unica (1999-2003), senior editor la TVmania (2003), redactor-şef la Realitatea TV (2004), editor mass media la Evenimentul zilei (2005-2006). În prezent este managing partner la Comanescu SRL (consultanţă media); printre clienţii săi se numără Coca-Cola România, Edipresse-A.S., Hotnews.ro, OMV Group/Petrom, Grupul Realitatea-Caţavencu, Ringier România, Tempo Advertising, UPC România, Adevărul şi Parlamentul European. Susţine traininguri în jurnalism clasic şi new media; are contribuţii periodice în Evenimentul zilei, Dilema veche, Hotnews.ro, Esquire.

Conexiune cu moartea

Sâmbătă 20 Iunie, în jurul orei 17:30, în Oradea, pe malul Crişului, Florin Sabău a fost surprins de furtună şi lovit de trăsnet în timp ce vorbea la telefon. La sosirea echipajului Smurd, aceştia nu au mai putut face nimic decât să constate decesul. Telefonul la care vorbea a fost găsit cu carcasa arsă, unul dintre doctori a spus că acesta a fost principala cauza a atragerii fulgerului. Florin venea de la pregătirea pentru bacalaureat şi se deplasa către casă. În urma lui au rămas trei fraţi, doi băieţi şi o fată, şi părinţii îndureraţi care tocmai s-au întors de la muncă din Germania pentru a fi alături de el la aceste examene. Înmormântarea va avea loc Marţi la Biserica Efrata din Oradea.

Pentru "plângăreţi", regii scuzelor

Pentru cei care nu vor, vor exista întotdeauna scuze, pentru cei care îşi doresc cu adevărat, nimic nu îi poate opri. Oamenii puternici sunt cei care, cu lucrurile mici reuşesc să facă lucruri mari. Pentru cei care cred, nu există nici un obstacol, pentru cei care nu cred, există o mie de scuze. Iată un exemplu:


Gaseste mai multe videoclipuri ca acesta pe Crestin 3D.net