vineri, decembrie 18, 2009

Râia societăţii - "Nesimţiţii nu se nasc, se fac" - episodul 10

Râia societăţii - episodul 9

Nesimţitul romantic
Vă vine sau nu să credeţi dar... chiar există nesimţiţi romantici. Şi poate nici nu e greu de crezut dacă ne gândim că romantismul ca şi concept este o mişcare contra raţionalismului. Dar nu despre nesimţitul ca şi susţinător al acestui concept voi scrie ci despre acel atribut al unei persoane care manifestă sensibilitate, exaltare, pasiunea într-un mod creativ şi care, culmea, se regăseşte la nesimţit. Modul însă în care se manifestă romantismul la acest individ îl face să fie grosolan, dăunător, de combătut şi bineînţeles un subiect nou de “bărfit” pentru mine cel puţin.
Într-o seară, pe când mă întorceam acasă, am zărit doi indivizi, un el şi o ea, ieşiţi la o plimbare şi la câteva luuungi schimburi de salivă (buchon a la buchon). De fapt, înainte să îi zăresc i-am auzit… de la vreo 20 de metri: Alo, alo, te-am sunat să-ţi spun / Alo, alo că te iubesc ca un nebun / Alo, alo nu-mi închide telefonul / Că mi-e dor de tine şi nu mă i-a somnul/ Alo alo … era vocea idolului “Adriano minune” din megafon care întreţinea spiritual romantic dintre ei; a trecut vremea lui Chris de Burgh sau Mariah Carey. Dar cică gusturile nu se discută (dacă manelele pot fi considerate “gust”). Ajuns aproape de ei am observat afecţiunea “domestică” dintre ei: brânca lui era în buzunarul ei măsându-i fesele şi din când în când strângând de ele pentru a măsura poate cantitatea de celulită depusă. (dacă ar şti bunica mea despre această “libertate” s-ar răscoli în mormânt). La un moment dat muzica saltă adrenalina îndrăgostitului şi acesta începe să-şi pună în valoare corzile vocale în urechile iubitei şi a altor trecători aflaţi pe o rază de aproximativ 80 de metri.
“Cine s-ar fi gândit acum 20 de ani la aşa o libertate?” exaltă unii. Dar eu mă întreb cine oare s-ar fi gândit că această libertate ne poate fi aşa de toxică, fatală chiar, datorită modului în care ne raportăm la ea. Libertatea aceasta a devenit un cadru ideal în care prostia şi nesimţirea să fie pusă în scenă. Mulţi se folosesc de ea, abuzează şi chiar se simt încurajaţi de ea să-şi etaleze comportamentele grosolane, Dar să nu uităm că “nesimţiţii nu se nasc, se fac” ceea ce presupune o responsabilitate şi o implicare a oamenilor normali în eliminarea sau măcar punerea în carantină a acestui beteşug social numit nesimţirea.

În amintirea eroilor de la revoluţie

miercuri, decembrie 16, 2009

editura CASA CĂRȚII

Ghid de artă creștină, Michelle P. Brown
Acest ghid este o trecere în revistă a artei creștine ce cuprinde începuturile, drumul cultural și istoric, interesul pentru artă de-a lungul istoriei creştinismului cu etapele ei de indiferență sau exces, până în epoca modernă. Cartea nu se adresează doar celor care știu să îmbine culorile sau să cioplească piatra, ci tuturor celor interesați de patrimoniul cultural al lumii sau de înțelegerea forței emoționale și estetice a artei. Totodată veți descoperi lucruri interesante cum ar fi faptul că păunul era unul din simbolurile creștinismului primelor secole, despre a cărui carne se credea că nu putrezeşte devenind astfel un simbol ideal al Învierii, sau că gălbeneaua, care în lumea veche simboliza renașterea.
Veți afla că cel mai cunoscut dintre simbolurile creştinismului, peştele, pentru care termenul grecesc este Ichtus, a constituit un acrostih, lămurit de Tertulian, unul din părinţii Bisericii secolului al III-lea, literele sale putând fi dezvoltate spre a forma expresia în greacă Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru. Arta creştină a transmis de-a lungul istoriei învăţăturile religioase prin simboluri şi imagini recognoscibile reușind să unească puncte comune semnificative între artă, credințele creștine și contextul social. Grigore cel Mare a spus „În imagini citesc cei neştiutori de carte”, reușind să surprindă rolul artei în stimularea meditației private și a unei reacții afective și intelectuale din partea individului. Sfânta Scriptură susține această abordare vizuală prin mijloacele metaforice cu care caută să comunice conceptele extraordinare şi mecanismele ştiinţifice prin care planul lui Dumnezeu a fost îndeplinit.

Consiliere și psihoterapie pastorală, dr. Sorin Săndulache
A apărut pe piața românească o carte de specialitate, scrisă de autor român, care tratează problematica consilierii creștine din punct de vedere teoretic și practic, la un nivel științific și teologic de calibru.
Lucrarea dr. Sorin Săndulache este un manual laborios care are capacitatea de a-l conduce pe cititor într-o comunicare intrapersonală spre adâncurile și problema sufletului. Este o sinteză care deschide orizonturi spre descoperirea și înțelegerea câtorva dintre structurile și funcțiile psihicului omenesc, la care cititorul poate face referință pentru înțelegerea proprie și a semenului său. Lecturarea acestei cărți realizată cu iscusință și profesionalism, devine un instrument redutabil nu doar pentru slujitorii din segmentul social și religios, profesori sau studenți, ci pentru oricine este implicat în cea mai nobilă și îndeosebi cea mai grea muncă, aceea a lucrării cu sufletul oamenilor. Cu experiență și competență medicală, teologică și filozofică autorul sintetizează lucrarea în două părți: generală, cuprinzând datele teoretice ale consilierii și psihoterapiei de orientare creștină, și aplicativă, tratând domeni ale aplicării consilierii și psihoterapiei.
Valoarea informațiilor acestui volum recomandă cartea și consider că toți ar trebui să avem în bibliotecile noastre un astfel de exemplar, indiferent de aria de slujire sau activitatea profesională.

bookreview by Darius Cornean