sâmbătă, februarie 05, 2011

miercuri, februarie 02, 2011

Eco - între trend şi civilizaţie

Ecologiştii nu se nasc, se fac
Am isprăvit într-un final călătoria, nu mai ştiam nici cât e ceasul, şi am ajuns în apartamentul unde urma să vieţuiesc în următoarele zile. Nu am apucat să îmi las bagajul din mână şi un tip intră în cameră, cu o engleză stâlcită şi cu tot felul de pungi în mână şi îmi dă de înţeles că este important ce trebuie să-mi spună. Urma lecţia de reciclare, teoretică şi practică, care a durat aproape o jumătate de oră. Pungi, recipiente, reguli şi sancţiuni, culori de reţinut şi un sistem foarte bine pus la punct, care presupunea inclusiv camere de luat vederi în locul de depozitare a gunoaielor. S-a întâmplat în Coreea de Sud, acum patru ani. Atunci am invăţat că „gunoiul” este la plural şi nu la singular. De ceva vreme şi pe la noi principiile ecologice au tot felul de tentative de implementare. Deşi, pentru român e mai degrabă un trend să consume, să se îmbrace, să se poarte sau chiar să facă sex eco (cu prezervative din hârtie). Când observă culoare verde, îndată i se aprinde beculeţul, acum fluorescent, şi ştie că e ceva despre ecologie. Ceea ce, conceptual, sună excelent: adică să fii responsabil de interacţiunea pe care tu, ca organism viu, o ai cu celelalte vietăţi şi cu habitatul în care tu şi ele locuiţi. Un fel de parafrazare a celei mai mari porunci, varianta eco: iubeşte natura, cu tot ce mişună pe ea, ca pe tine însuţi. Dar de aici până la extreme a fost doar un pas: foloseşte batistele nazale iar când sunt pline stoarcele şi păstrează-le pentru când te vei şterge la gură sau spală paharele de unică folosinţă şi punele în vitrină iar hârtia igienică, dacă nu e murdară, pune-o la uscat şi refoloseşte-o. Se demonstrează încă o dată că excesul de zel e febleţea noastră. Să nu fiu înţeles greşit, nu fac contra propagandă ci încerc o reacţie echilibrată, raţională şi realizabilă faţă de principii care presupun multă responsabilitate, educaţie şi timp pentru a fi realizabile. Importăm tot felul de americănisme cum sunt aceste principii eco, care au şi interes de marketing, pe care încercăm să le integrăm în societate, şi uităm că unii dintre noi încă mai duc gunoiul cu găleata iar pe stradă e plin de mucuri de ţigară. La fel, băncile din parcurile centrale sunt rupte, coşurile de gunoi pline şi rare, iar spaţiile verzi doar cu urme de iarbă. Când în sfârşit ai ieşit dintre betoane şi cărămizi şi dai de un spaţiu verde amenajat unde să te aşezi, te loveşti de atenţionarea: „Nu călcaţi spaţiul verde!”. Din păcate, toată această forfotă eco nu aduce decât câştig eco(nomic) pentru unii şi prea puţin o doză de responsabilitate şi civilizaţie printre noi. Trebuie să pornim mult mai de jos ca să ajungem să gândim dacă cumpărăm cu ambalaj din plastic sau ambalaj din hârtie. Să nu aruncăm gunoiul sub preşul verde, eco, doar ca să fim trendy ci chiar să facem ceva, de jos de tot: să aruncăm gunoiul în coş şi nu pe lângă coş.
© Darius Cornean
Toate drepturile rezervate

duminică, ianuarie 30, 2011