vineri, noiembrie 14, 2008

Conferinţa “Creaţie sau Evoluţie”

Burkhard Schmidt este fizician la Organizaţia Europeană pentru Cercetări Nucleare (CERN) din Geneva, în cadrul proiectului LHC (Large Hadron Collider) - “Acceleratorul de particule” şi va susţine pe 14 noimebrie la Bucureşti o conferinţă cu temă “Creaţie sau evoluţie”.
Burkhard Schmidt este cercetător în cadrul Biocomputing Group, condus de prof. Ch. Schütte şi care este parte a diferitelor activităţi în domeniul ştiinţific în informatică la Universitatea Libera din Berlin. Cercetările lui Schimdt în domeniul dinamicii moleculare de lumină, cu modele bazate pe dinamici moleculare clasice şi cuantice sau pe combinaţii ale acestora.
Această muncă este urmărită în strânsă colaborare cu mai multe grupuri de cercetare teoretică şi experimentală din Germania, Israel şi SUA şi care este finanţată de către diverse agenţii care oferă granturi. Activităţile sale de predare ca şi profesor se axează pe simulări moleculare, incluzând cursuri şi seminarii regulate, precum şi dezvoltare software.
Conferinţa va avea loc la orele 19, la Centrul de conferinţe al Creştinilor după Evanghelie din strada Iacob Felix nr. 40-42.

Festivalul Cântecelor de Crăciun, ediţia a IV-a

Sâmbătă, 6 decembrie, va avea loc la Bucureşti a doua zi din cadrul programului intitulat Festivalul Cântecelor de Craciun, ediţia a IV-a.
Invitaţi: grupul Noii Leviti, Andrada, Catalin Dupu, Corul Catolic, Ligia Marin, Cristina Nica, Cristi Dragomir si grup Betel.
Evenimentul are loc la cunoscuta sală ARCUB, str. Batistei 14,orele 18. Genericul festivalului este acesta: “A fost un fiu,… Fiu de Dumnezeu”.
Intrarea este liberă.

joi, noiembrie 13, 2008

Drepturile copilului, în dezbatere la Palatul Patriarhiei


La Palatul Patriarhiei se desfăşoară Seminarul „Preotul şi provocările pastorale contemporane“, axat pe tema respectării şi promovării drepturilor copilului Acesta este destinat profesorilor de la facultăţile de teologie Astăzi, se va discuta despre impactul asupra copiilor pe care îl are migraţia părinţilor, precum şi despre prezenţa tinerilor şi a copiilor, ca factori activi în schimbarea mentalităţilor greşite din comunităţile umane, în general
La Palatul Patriarhiei se desfăşoară începând de luni, 11 noiembrie, şi până astăzi, Seminarul „Preotul şi provocările pastorale contemporane“. Acesta este organizat de Patriarhia Română, în parteneriat cu Guvernul României şi Fundaţia britanică „Children's High Level Group“.
La manifestare participă, pe lângă delegaţi ai facultăţilor de teologie din ţară, şi reprezentanţi ai Guvernului României, directori ai diverselor servicii de asistenţă socială. Seminarul doreşte să stabilească care este rolul preotului, precum şi sprijinul pe care îl poate aduce în rezolvarea acestor cazuri, cum poate el să intervină şi care sunt metodele cu care poate lucra alături de asistentul social, medicul, şcoala şi primăria.
Ieri, discuţiile în cadrul seminarului au fost foarte complexe, pe baza unor cazuri reale din România. Sugestiile şi intervenţiile profesorilor au fost deosebit de interesante şi actuale. La finalul acestui seminar au fost stabilite procedurile de lucru după care se poate ghida fiecare preot în comunitatea lui şi cum poate fi el ajutat pentru a fi integrat cât mai rapid şi eficient în grupurile multidisciplinare, în vederea rezolvării problemelor sociale. S-a reuşit discutarea problemelor celor mai mari pentru preoţi şi comunităţile pe care aceştia le conduc.

miercuri, noiembrie 12, 2008

ŞOCANT: prigoana copiilor-vrăjitori din Nigeria


Predicatorii nigerieni îi stigmatizează pe copii ca vrăjitori şi îi învinuiesc pentru toate necazurile prin care trece o familie. Drept pedeapsă, copiii sunt torturaţi sau chiar ucişi.
Copiii posedaţi sunt identificaţi de lideri religioşi puternici ce fac parte din biserici extremiste în cadrul cărora creştinismul se combină cu tradiţiile locale tribale creând o credinţă puternică în vrăjitorie şi o teamă profundă corelativă faţă de practicile aşa-zis magice.
Cotidianul britanic ,,The Telegraph’’ spune povestea unei fete de doar 5 ani care a fost dată afară din casă de propriul tată după ce preotul din comunitate a învinuit-o că deţine “puteri malefice” prin care i-a cauzat mamei sale moartea.
Fata a fost găsită hoinărind pe străzi de un britanic dintr-o organizaţie caritabilă şi acum locuieşte într-un azil de refugiaţi din provincia Akwa Ibom.
Alţi 150 de copii care au primit stigmatul vrăjitoriei, învinuiţi pentru nefericirile din familiile lor şi abandonaţi, trăiesc în acelaşi loc. Mulţi dintre aceşti copii au fost bătuţi sau crestaţi cu cuţitul, aruncaţi în foc sau arşi cu acid drept pedeapsă sau pentru li se smulge mărturisirea că sunt în puterea spiritelor rele. Cel mai înfiorător caz este cel al unei tinere adăpostite în azil, pe nume Uma, căreia i-a fost bătut un cui în craniu.
Potrivit “The Telegraph”, copiii care trăiesc acum din mila organizaţiei britanice de caritate sunt printre cei norocoşi. În încercările de a-i elibera de demoni, mulţi dintre copiii percepuţi ca posedaţi sunt ucişi cu macetele, otrăviţi sau chiar îngropaţi de vii.
Liderii religioşi se oferă să ajute familiile şi să le “vindece” copiii etichetaţi drept vrăjitori sau vrăjitoare, dar o fac cu un preţ. Bisericile organizează “seri de exorcizare” şi doar preoţii pot alunga spiritele rele. Dar o astfel de procedură costă cât venitul unei familii pe un an întreg.
În timpul ceremoniilor de izbăvire, preoţii îi scutură violent pe copii, îi târăsc pe jos sau le toarnă poţiuni în ochi în timp ce părinţii, martori ai procedurii, se roagă pentru purificarea odraslelor. Dacă ritualul dă greş, copiii trebuie izgoniţi sau ucişi. Mulţi dintre ei sunt închişi în biserică, de multe ori ţinuţi în lanţuri şi înfometaţi, până ce-şi recunosc vrăjitoriile.
Exorcizările sunt foarte bănoase pentru liderii spirituali care pot astfel să locuiască în vile luxoase, să conducă maşini scumpe şi să poarte haine de firmă. În urmă cu 10 ani, cazurile copiilor stigmatizaţi erau rare. De atunci, numărul lor a crescut alarmant, atingând 15.000 doar în provincia Akwa Ibom.

marți, noiembrie 11, 2008

Sinceritatea ca principiu

Ce este sinceritatea? Este o atitudine? Este o calitate? Este un principiu?
”Doamne, cine va locui în cortul Tau? Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt? Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu şi spune adevărul din inimă.
Sinceritatea este una din florile rare ale vieţii; este o sarcină teribil de grea, ce presupune maximum de responsabilitate. De aceea omul iresponsabil nu poate ajunge la sinceritate, oricât s-ar strădui.
Sinceritatea în viaţa creştinului este utilă în multe aspecte ale vieţii. Dacă în loc de sinceritate am pune de exemplu, puritate, sau curăţenie accentuată a inimii, aceasta ar însemna că în acea inimă să nu mai existe nici o doză de ceva rău, necurat sau impur. Apoi ca efect, acest lucru s-ar răsfrânge în vorbirea persoanei respective, în atitudine şi comportare, care acţionează cu puritate în aproape toate aspectele vieţii de zi cu zi. Din această comportare va lipsi, viclenia, prefăcătoria şi minciuna precum şi alte lucruri ca vorbirea de rău, defăimarea, blamarea, bârfa, lucruri care fac rău aproapelui.
Despre sinceritate cineva spunea: ea este transparenţa caracterului unei persoane, o calitate care nu este conştientizată de persoana respectivă şi care se revelează de la sine prin atitudine, comportare şi vorbire. Ceea ce tu eşti în lăuntrul tău, mai devreme sau mai târziu se va oglindii în ochii tăi şi se va furişa printre cuvintele tale, în privirea ta şi în atitudinea ta, în felul în care arăţi şi chiar în felul în care mergi. Nimic nu va rămânea ascuns, a spus Domnul Isus.
Trebuie menţionată o regulă de bază. Sinceritatea nu înseamnă să spui tot ce gândeşti ci să gândeşti tot ce spui. David spunea – dar Tu ceri ca adevărul să locuiască în adâncul inimii. Însă chiar şi aceasta pentru anumiţi creştini înseamnă un efort prea mare de gândire pentru ei… de ce să mai şi gândească ce spun…
Scriitorul Al.Vlahuţă spunea: “Fără sinceritate nu vei reuşi nimic. Oricât de şiret şi iscusit vei fi şi oricât de bine vei şti să tâlcuieşti şi să aranjezi minciuna, ea tot minciună rămâne. Vei înşela poate pe un om, o generaţie, două… dar timpul... pe el nu-l poţi înşela". O observaţie a unui creştin spunea că ori de câte ori cineva este nesincer cu aproapele său, îşi pierde respectul interior faţă de sine însuşi.
Sinceritatea este principiul vieţii divine şi direcţionează sufletul pe un drum diferit de cel al mulţimii cu toată împotrivirea ei, sinceritate nu se lasă biruită de mulţime.

duminică, noiembrie 09, 2008

Mai înţelepţi decât un şoarece?


Centrul oraşului, mare aglomeraţie; creaturile pe doua picioare aleargă într-o mare forfotă călcând parcă tot ce le stă în cale. În marea zarvă şi nelinişte care pluteşte în aer, lângă treptele unei clădiri, cineva parcă ar sta şi ar privi la tot ce se întâmplă, dar fără să priceapă nimic. Pare firav şi lipsit de ajutor, fricos din cale-afară şi neobservabil de fel. Dintr-o dată devine neliniştit. Vede ceva pe cealaltă parte a străzii ce îi atrage privirile şi îl provoacă. Într-o clipită, sare în mijlocul mulţimii plin de curaj, păşeşte pe culoarul dominat de alergarea picioroangelor şi pare a se îndrepta spre ceva foarte important. Plin de dorinţă şi vitejie, sfidează orice pericol în care se află, perseverează în ciuda insuficienţelor lui pentru că vrea să pună mâna pe ce şi-a propus. Dar oare încotro se îndreaptă? Ce la determinat să păşească în mijlocul mulţimii agitate, înfruntând cu dispreţ parcă, pericolul morţii? Dar, iată-l ajuns. …O bucăţică de caşcaval?! Doar atât? Pentru asta şi-a riscat viaţa, ca să se hrănească, să-şi satisfacă dorinţa şi plăcerea de a savura o fărâma de caşcaval? Dar de fapt, nu e nimic de mirat! Aşa se descrie întreagă viaţa lui, îşi riscă viaţa în fiecare zi, mai ales atunci când trebuie să se hrănească, pentru lucruri de nimic, printre gunoaie…
Dar oare viaţa celor mari, a picioroangelor cum e? Care este motivul pentru care sunt atât de agitaţi şi neliniştiţi în fiecare zi? Şi ei îşi riscă viaţa scormonind printe gunoaie în nevoia de a găsi ceva de “ronţăit” pentru a simţi plăcere? Trăiesc după instictele lor chiar dacă preţul pentru aceasta este moartea? Oare au şi ei lucruri pentru care sunt gata să-şi rişte viaţa? Şi dacă da, care sunt acelea? Atunci…care e diferenţa între viaţa unui om şi…viaţa unui şoarece?