„Nu asta înseamnă Crăciunul”

A trecut... zorii dimineţii o dovedesc. Seara colindelor a alunecat uşor în noapte apoi... s-a stins. E dimineaţă, e linişte, nu se mai aud clopoţeii şi nici cântece despre EL. Gândul se îndreaptă înspre înainte, spre noaptea de colinde a anului ce stă să-şi intre în drepturi. Pentru colindători, a fost o altă seară, pentru mine a fost prima... întâia seară când am înţeles...de ce într-o iesle?
Nimic nu s-a schimbat, dimpotrivă. De la prima zi a naşterii Lui şi până azi omul pare tot mai fermecat de gândirea „a avea pentru a fi”. Atunci ca şi acum au existat oameni săraci şi oameni bogaţi. Oameni cu care vroiai să te asociezi şi oameni neinteresanţi, cei care nu te puteau primi decât... într-o iesle. Aşa a fost întotdeauna, aşa este şi aşa va continua să fie pe tărâmul trecător.
Cântecul colindătorilor a răsunat pentru toată lumea. Tânăr sau bătrân, învăţat sau mai puţin învăţat, bogat sau sărac, toţi au ascultat colindătorii iar unii chiar i-au invitat să poposească pentru a se odihni şi a putea merge mai departe. În sunetul de veselie şi zâmbete, toată lumea părea fericită. Dar... nu era aşa. În mulţimea de colindători, cineva tăcea. M-am apropiat cu sfială dar... nu tăcea. Printre lacrimi a reuşit să rostească câteva cuvinte: „Nu asta înseamnă Crăciunul!” Nedumerit mi-am făcut curaj să-i cer să-mi spună durerea ei. Cu vocea tremurândă mi-a răspuns: "De ce se face diferenţă? De ce poposim şi cântăm mai mult în casa bogatului decât a sărmanului? De ce stăruim atât de mult în casa bogatului şi celor simpli le spunem că nu avem timp?"
Durere. Durere din durerea Lui. Acesta a fost sentimentul colindului. Parcă Îl aud spunând: Chiar nu înţelegeţi? Am ales o iesle...Chiar nu vă prindeţi? O iesle...nimic atrăgător, loc sărăcăcios, neprimitor, urât mirositor. Cine ar fi ales să se asocieze cu o iesle? Cine ar fi ales o iesle ca loc de primire pentru oaspeţi, pentru sărbătoare? Acum înţeleg simplitatea în complexitate, frumuseţea în simplitate şi dragostea în fapte. Acolo a venit şi nu i-a fost ruşine, deşi era Fiul Lui Dumnezeu şi... acolo ne aşteaptă.
Înţelegi tu colindătorule misterul? Eşti gata să te asociezi cu locul unde El a venit? Cât timp ai să poposeşti acolo? Lui nu i-a fost ruşine cu tine. Dar ţie colindătorule? Îţi e ruşine... cu ieslea?

Patriarhul Daniel: Familia creştină este în pericol

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, îi îndeamnă pe oameni să păstreze „dreapta credinţă şi dreapta vieţuire” creştină pentru a depăşi cu bine efectele crizei economice.
În Cuvântul pastoral la sărbătoarea Naşterii Domnului - 2008, Patriarhul Daniel enumeră, printre problemele cu care se confruntă românii, sărăcia, şomajul, nesiguranţa zilei de mâine, dar şi avortul, divorţul, abandonarea copiilor şi libertinajul.
„Astăzi, familia creştină se confruntă cu criza economică, cu criza morală, cu criza spirituală (sectarismul, fanatismul şi prozelitismul religios)”, arată Preafericitul Părinte.
În ceea ce priveşte cauzele acestor suferinţe, Patriarhul Daniel aminteşte, printre altele, declinul demografic al populaţiei tinere, ca o consecinţă a migraţiei, mutaţiile de ordin cultural, care intensifică mentalitatea individualistă exacerbată, mercantilă, narcisistă şi nihilistă.
„Absenţa idealului pe termen lung şi a valorilor creează adesea în om sentimentul vidului, al singurătăţii şi al abandonului, determinând mulţi oameni să se refugieze în practica drogului, violenţei, în sectarism şi suicid”, explică Preafericitul Părinte Daniel.
Să vizităm casele de copii fără părinţi şi casele de bătrâni pe care i-au uitat copiii lor
Daniel
Patriarhul României
SURSA : adevărul.ro