marți, octombrie 25, 2011

Ce e ăsta?

ETFmilenium prezintă filmul de scurt-metraj "Ce e ăsta?",o parodie adaptată după clipul original "What is that" al regizorului grec Konstantin Pilavios.

Discursul Regelui Mihai în Parlament

Get Adobe Flash player

Scrisoare pentru Rege



Majestatea Voastră,

Într-o zi specială, o zi care din nou ne-a luat pe nepregătite, îngăduiţi-mi câteva rânduri. Săracele cuvinte ce urmează izvorăsc dintr-o conştiinţă naţională sfâşiată mai cu seamă în anii ei formativi.

Născut în comunism, la începutul ultimului sfert de veac XX, am deprins în mod eronat istoria neamului meu. Încă din clasele primare am căzut pradă unei mitologii politice totalitare. Aproape credeam că Burebista şi Bălcescu au fost… marxişti. Felul în care mi s-au prezentat lucrurile a fost năucitor, diabolic aş spune. Singurele puncte de sprijin mi-au fost bunicul patern (fost deţinut politic) şi un profesor de desen (vecin cu noi pe atunci). Întâmplător şi limitat am căzut pe câteva cărţi cât de cât edificatoare, dar întâlnirile cu pricina au fost marginale.

Aşa am dus-o până în liceu. Pe la mijlocul lui, graţie unei Providenţe în care începeam să cred, a avut loc Revoluţia. Să fi fost revoluţie? Sau lovitură de stat? Sau şi una şi alta? Eram prea crud pentru a înţelege. Cu pieptul gol, îmbătat de un posibil eroism, am ieşit alături de colegii de breslă în centrul oraşului. Despre orăşelul cu pricina nici nu vreau a vă informa. Ca multe altele, a fost rodul unei urbanizări forţate şi cu un iz vădit partizan. Acolo, în faţa primăriei, aşteptam să vină teroriştii… O psihoză generală m-a făcut să cred că trebuia numai decât să devin şi eu… martir. N-a fost să fie, nu s-a tras… deşi ar fi fost în cine.

După tumultul revoluţionar, după iluziile încă incandescente, lucrurile au început să se reaşeze. Profesorii mei erau dezorientaţi. Foştii propagandişti ciuleau urechile. Mai marii Bisericii majoritare simulau lacrimi de căinţa în colţul ochiului. Toţi credeau în progres, deşi nimeni din jurul meu nu-mi putea explica ce înseamnă asta cu adevărat. Sub aceste auspicii am terminat liceul şi, după o întrerupere de un an, am plecat la studii în Capitală.

Să vă povestesc despre Micul Paris de cândva? Oare nu aş profita de răbdarea dvs. dacă vă voi spune că am găsit un Bucureşti gregar, şi pe alocuri atins de promiscuitate. Era care pe care, iar fragila noastră democraţie căzuse deja în mâinile viguroase ale neocomuniştilor. După cum ştiţi, Majestate, au fost anii aceia când nu aţi avut dreptul (sic!) să păşiţi pe pământul Patriei. Şi ar mai trebui să aflaţi ceva: nici eu nu vedeam rostul vizitei Majestăţii Vostre în ţară.

Mă puteţi judeca, desigur. Vă rog doar să-mi acordaţi circumstanţe atenuante. Înainte, dar şi după 89, mintea mea a fost expusă unei mutilări istoriografice grave. Credeam că regalitatea a fost o pacoste pe biata noastră ţărişoară, credeam că reprezentaţi un pericol pentru stabilitatea noastră naţională. Afară de câteva persoane în vârstă, toţi cei din jurul meu jubilam pe aceeaşi partitură. Deşi nu eram mulţumit de evoluţia postdecembristă, deşi mi se ridicau o mulţime de întrebări în privinţa deontologiei politice a mai marilor, continuam să fiu reticent. Vă priveam oarecum suspect şi neavenit.

Au trebuit să treacă ani buni, să-mi las mintea să lucreze avizat, să am lecturi adecvate. A trebuit, de fapt, să reiau istoria modernă a ţării mele. Abia atunci, prin demitologizare, am văzut cât de mult au însemnat regii pentru această ţărişoară. Vasali mai tot timpul, am avut măcar în perioada monarhică pretenţia la europenitate. Cât de mult ne-a ieşit, ştiţi mai bine decât mine. Desigur că am aflat şi de slăbiciunile omeneşti ale regilor sau ale celor din jur, însă am reuşit să cântăresc lucrurile. Am devenit tot mai convins că, dincolo de minusurile oricărei regalităţi, e important să fii bine reprezentat. Trăim într-o lume dominată de simbol, aşa că cel care vorbeşte în numele tău contează, şi contează în cel mai mic detaliu.

În consecinţă, cu ocazia împlinirii unei aşa frumoase vârste, îngăduiţi-mi să vă urez un sincer: LA MULŢI ANI! Să aveţi parte de sănătate şi mulţumire în tot ce faceţi. Să ne puteţi ierta pentru igonranţa şi limitarea cu care v-am interpretat biografia. În măsura în care se poate, să ne reprezentaţi în continuare cu acelaşi zel şi eleganţă.

Alese aprecieri,

un anonim care începe să priceapă
(Ghita Mocan) coramdeo

Un roman a ars o Biblie la Vatican

Un roman a dat foc unei Biblii chiar in timpul slujbei oficiate de Papa Benedict al XVI-lea, la Roma. Barbatul a reusit sa ajunga pe o cladire de langa catedrala Sfantul Petru si, sub privirile a mii de oameni, a dat foc cartii sfinte. Nu inainte de a striga, in engleza, "Papa, unde este Christos?".

Codul Etic adoptat de politicieni – că doar nu-i doare gura

Care credeţi că este noua “invenţie” în materie de spălare sau îmbunătăţire a imaginii electorale? Cum se cosmetizează imaginea unui partid sau a unor candidaţi când vine vorba de alegeri electorale?
Atât de mult şi merge până acolo încât cei de la PDL “au ridicat standardul de integritate” şi, în premieră în România, au adoptat Codul Etic.

Printre faptele care atrag astfel de acţiuni se numără:
• condamnarea penală,
• arestarea preventivă,
• trimiterea în judecată,
• indicii temeinice de fapte penale care afecteaza credibilitatea partidului sau încalcarea prevederilor ANI,
• conflict de interese până la grad II,
• verdict de colaborator al Securităţii, adică Voiculescu nu are ce sa caute în PDL şi nu va putea să bată niciodată la uşa acestui partid,
• menţinerea funcţiilor plătite în cadrul sindicatelor de către membrii de partid dupa ce au fost aleşi în funcţii publice,
• nedepunerea la termen a declaraţiilor de avere şi interes sau activitatea în folosul altui partid”, a mai spus vicepresedintele PDL.

Cu alte cuvinte, dacă se minte când vine vorba de avere, dacă careva este arestat preventit, dacă a colaborat cu securitatea sau a fost securist poate fi chiar exclus din partid. Ce ironie! Cât tupeu cras! Păi să privim numai la Ministerul Mediului, să vedem oare, pe cine avem acolo? Nu demult, erau codaşi la publicarea declaraţiilor de avere.

Doamne, luminează a noastră minte / lucruri clare să vedem.

Abdicare morală – Şerban Huidu se retrage din viaţa publică

Justificat sau nu, sub presiunea ultimelor evenimente dramatice din viaţă, cu conştiinţa greu încercată, binecunoscutul om de televiziune Şerban Huidu se retrage din viaţa publică şi din meseria care l-a consacrat.

Decizia a fost făcută publică azi chiar de el, pe site-ul personal:

“Am trait în ultimul an încercări ale vietii pe care nu le doresc nimănui. Mă doare sufletul… Am creat în ultimii ani un fenomen numit “Cronica Carcotasilor” de care sunt mândru şi care trebuie să continuie fără mine în rolul de prezentator! Vreau sa îmi asigur însă colegii că îi voi ajuta cu tot ce am învăţat în aceşti 17 ani!

Nu voi mai apărea în prim plan la Cronică şi asta din respect pentru victimele cumplitului accident. Nu am susţinut niciodată că sunt fără pată, dar reacţia unor colegi de presă m-a lăsat fără grai. Vă rog să înţelegeţi că Şerban Huidu nu se agaţă de statutul de persoană publică şi că niciodată nu a făcut acest lucru.
Pe scurt, aş vrea să nu confundaţi omul Huidu cu emisiunea în sine, care este exprimarea unei idei de mai bine şi care a fost tot timpul confundată cu o emisiune de umor! Este o emisine de opinie care se foloseşte de umor! Atât! Pentru asta Cronica trebuie să continue!
Vreau să le mulţumesc fanilor şi prietenilor care au rămas lângă mine în aceste cumplite momente şi să asigur rudele victimelor de adânca mea compasine. Nu sunt cuvinte care să descrie dezastrul sufletesc pe care l-am produs lor, mie şi familiei mele! Vă rog să mă iertaţi!”

Gestul său nu va învia morţii, dar cu siguranţă este un act de conduită morală şi demnitate. Mă întreb oare dacă un astfel de eveniment ar avea în prim plan un pastor, preşedinte de filială, un predicator consacrat sau vreun “cântăcios”? Care ar fi atitudinea lor, a comunităţii din care face parte sau… oare ce spune Biblia despre astfel de incidente? Şi ca să dezgrop o mai veche discuţie… cei care au colaborat cu securitatea, un act voit, fiind el chiar sub presiune făcut, ar trebui să abdice din funcţiile care le au în prezent, chiar dacă şi-au recunoscut vina şi s-au căit?

duminică, octombrie 16, 2011

Expresii ale iubirii creștine

Atunci cînd auzim sau ne referim la altruism sau la atitudinea civică, gîndul nostru se îndreaptă spre două dintre cele mai respectate şi serioase virtuţi ale societăţii contemporane. Putem vorbi – fără teama de a greşi – de două coordonate fundamentale ale societăţii zilelor noastre. Folosite însă în mod autonom – secular, într-o lume fără Dumnezeu şi fără valorile creştine, există riscul ca aceste două virtuţi să devină doar cuvinte golite de conţinut, utilizate frecvent în dezbateri, simpozioane, mese rotunde, de către diferiţi specialişti sau organizaţii filantropice şi sociale; mai mult, ele pot deveni elemente eficiente de manipulare în cadrul discursurilor politice ce sînt parte a luptei de partid...

Astfel, desacralizate, ele îşi schimbă fundamental atît conţinutul, cît şi semnificaţia sau finalitatea: atitudinea civică devine doar un slogan utopic, iar altruismul – doar o manifestare utilitaristă a omului în plan social. Nealterate, însă, de materialismul şi ateismul omului contemporan, cele două vizează omul în dimensiunea lui, atît personală, cît şi socială. Astfel, altruismul accentuează dimensiunea interpersonală, iar atitudinea civică accentuează dimensiunea instituţională, parte a vieţii acesteia. Însă, din perspectivă creştină, altruismul este rodul jertfei de sine, pe cînd atitudinea civică este rodul demnităţii, al curajului duhovnicesc şi al responsabilităţii creştine.

Amîndouă sînt expresii ale iubirii creştine. Iubirea creştină cuprinde şi copleşeşte toată legea lui Dumnezeu: „El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întîia poruncă. Iar a doua la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii“ (Matei XXII, 36-40). Vedem clar din răspunsul Mîntuitorului dat învăţătorului de lege ce-L ispitea, că iubirea creştină este deopotrivă iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Prima este dimensiunea ontologică (existenţială) a iubirii şi uneşte cerul cu pămîntul, iar cea de-a doua este dimensiunea istorică a iubirii şi îi uneşte pe oameni între ei. Dacă atitudinea civică ţine mai mult de fermitate, de hotărîrea de a acţiona, de nevoia de dreptate (din toate perspectivele), ea nu încetează de a se raporta la iubirea creştină, acţionînd în numele lui Dumnezeu şi nutrind iubire, compasiune şi respect pentru aproapele.

Altruismul, în schimb, are legătură indestructibilă cu iubirea aproapelui, cu jertfa de sine, cu mila creştină, cu starea de sănătate duhovnicească şi îi dă omului un dar rar: îl face să aibă „verticalitate fiinţială“. Acest dar se manifestă prin generozitate şi este antidot pentru egoism, răutate, oportunism, viclenie şi pentru toate viciile care-l afectează pe om. Iubirea creştină, de la care se revendică atît altruismul, cît şi atitudinea civică, rămîne o stare desăvîrşită a omului şi este indispensabilă tuturor virtuţilor şi realizărilor omului, atît în plan duhovnicesc – personal, cît şi în plan social – comunitar.

Ea este o poruncă nouă: „Poruncă nouă dau vouă: să vă iubiţi unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sînteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii“ (Ioan XIII, 34-35). Iubirea creştină ca poruncă nouă nu-l mai are ca model pe omul căzut în păcat, care-şi iubeşte aproapele şi implicit pe Dumnezeu, ci pe Însuşi Dumnezeu Fiul întrupat care-l iubeşte pe om pînă la jertfa Sa supremă pe Cruce.
http://www.blogger.com/img/blank.gif
Revenind la cele două elemente constitutive ale iubirii creştine, putem spune că atitudinea civică însănătoşeşte societatea ca parte a Trupului tainic care este Biserica, pe cînd altruismul îl înnobilează şi îl desăvîrşeşte pe om, se constituie ca o punte peste moartea trupului şi totodată depăşeşte atît limitările omului, cît şi însăşi condiţia acestuia pe pămînt. În concluzie, reflectînd la imnul dragostei (I Corinteni capitolul XIII), parafrazînd cuvîntul Sfîntului Apostol Pavel, putem afirma cu tărie: Dacă dragoste nu e, nimic nu e – nici altruism sau atitudine civică...

by Gheorghe Istodor dilemaveche
Aparut in Dilema veche, nr. 400, 13-19 octombrie 2011
Gheorghe Istodor este profesor universitar, conducător de doctorat, specialist în misiunea Bisericii, în fenomenul neo-religios şi în dialogul teologie-ştiinţă.

joi, septembrie 29, 2011

Dezbatere – Richard Dawkins and Alister McGrath

Am gasit acest material video foarte interesant din care avem multe de invatat. In primul rand cum se poarta o discutie civilizata intre doi oameni atat de diferiti ca si conceptie religioasa, cu argumente pro si contra, fara a face atac la persoana, cum e obiceiul pe la noi. Richard Dawkins este unul dintre cei mai prolifici atei ai vremii, avem chiar o carte in limba romana, "Himera credintei in Dumnezeu". In acelasi timp dezbaterea ne invata o apologie elementara in ceea ce priveste credinta crestina si care sunt intrebarile elementare la care ar trebui sa fim capabil sa raspundem si pe care necrestinii le ridica.
Voi incerca sa revin cu astfel de materiale care inglobeaza elemente de apologetica, retorica si argument, filozofice si nu numai.
Ratiunea trebuie sa fie in slujba credintei si nu credinta in slujba ratiunii

duminică, septembrie 18, 2011

De unde a fost "inspirată" reclama de la COSMOTE

Se intampla si la case regesti...
Cosmote are pe piata de cateva zile un clip emotionant care aparent pare o idee geniala, si este, dar NU A LOR, sau cel putin a celor care au produs-o pentru ei
Ceea ce s-a realizat ptr. cosmote nu este inspiratie, se numeste "clonare"

clipul COSMOTE

clipul ORIGINAL - "sursa de inspiratie"


Acum...
Cosmote are sediul si in Grecia
Cica reclama ar fi fost conceputa pentru Cosmote in Grecia si "adaptata" ptr. RO
Si totusi nu acela e originalul, ci acesta

luni, septembrie 12, 2011

marți, august 30, 2011

Filme de scurt şi lung metraj - săptămâna aceasta în Oradea

Filme în aer liber
Cinefilii orădeni vor avea parte de o saptămână plină de filme, multe dintre ele premiate şi apreciate la nivel internaţional.
Startul va fi dat astăzi, de Asociaţia "Cultură în mişcare" care organizează, în perioada 30 august-4 septembrie, evenimentul "Documentare pe Corso". În cadrul acestuia, orădenii vor putea urmări 10 filme documentare realizate în mai multe ţări europene. Evenimentul va avea loc în aer liber pe terasa Lactobar, de pe pietonală.
În fiecare din cele cinci seri ale evenimentului, cu începere de la ora 21, clienţii terasei Lactobar vor putea urmări gratuit "Divorţ în stil albanez" (Bulgaria), "Marcela" şi "Beats of Freedom" (Cehia), "Despre apă" (Austria), "Călătoria unui frigider roşu" (Serbia), "Pe drum" (Polonia), "Călugăriţa" (Belarus), "Sunt monumentul meu" (Ucraina), "Going for green: Britain's 2012 Dream" (Marea Britanie) şi "Cercul" (Polonia).
Caravana TIFF (Transilvania International Film Festival)
Weekendul aparţine îm întregime Caravanei TIFF (Transilvania International Film Festival)care, timpul celor trei zile de proiecţii programate la Cinema Libertatea, spectatorii vor putea urmări nouă pelicule,câte trei pe fiecare seară, aproape toate deţinătoare ale unor premii prestigioase.
Vineri vor fi proiectate drama "127 Hours" (de la ora 16), filmul american de aventură "The way back", în care joacă actorul român Dragoş Bucur (de la 18) şi "Beyond" (de la 21). Maratonul va continua sâmbătă cu "Iluzionistul" (ora 16), "Tilva Ros" (18) şi "Miss Kicki" (21).
Ultima zi a Caravanei va prezenta comedia românească "Ursul" (ora 16), regizată de Dan Chişu, având coloana sonoră semnată de Goran Bregovic. Cinefilii vor putea vedea apoi drama sârbească "Beli Beli Svet" (ora 18), iar festivalul se va încheia cu o altă dramă, "Io sono l'amore" (ora 21).
La oricare dintre pelicule, un bilet costă 5 lei.
FESTIVALUL METRION
Scurt pe doi, ediţia a doua
Tot la Cinema Libertatea, dar înaintea TIFF, Asociaţia Metrion va aduce în perioada 31 august - 22 septembrie scurt-metrajele prezentate la Festivalul Internaţional "BuSho" (Budapesta Short). Şi în acest an, la fel ca anul trecut, la prima ediţie, vor putea fi văzute pelicule realizate în mai multe ţări europene, între care Italia, Germania şi Marea Britanie, dar şi în Statele Unite. Pentru a viziona un "calup" de filme întins pe durata de o oră, doritorii vor plăti 5 lei. Pentru o zi întreagă de festival, biletul costă 10 lei

marți, august 09, 2011

DE CE CBEE?

Chiar că... De ce am ales să vin la o şcoală biblică, neacreditată, în care nu poţi da mită ca să iei examenul cu un amărât de 5?
De ce am stat ani de zile în şcoală să învăţ şi să nu mă mulţumesc să trec examenele cu minim 6 ci să doresc, influenţat de mediu şcolii, să fiu mereu cel mai bun? De ce am stat într-o şcoală nu 3 ci 6 ani în care m-am ales cu o pregătire aproape perfectă atât practică cât şi teoretică?
Vin dintr-un oraş universitar, Timişoara, şi am venit la Oradea, la Colegiul Biblic Est European, tocmai pentru că cineva mi-a ridicat astfel de întrebări.
Din 2005 până în 2008 am urmat cursurile secţiei Teologie-Educaţie creştină. În această perioadă am dobândit o găndire teologică echilibrată iar prin acţiunile practice ale şcolii mi-am descoperit şi dezvoltat multe din abilităţile cu care Dumnezeu m-a înzestrat. Între timp şcoala a deschis o nouă secţie, cea de Jurnalism-Pregătire media de care eram din ce în ce mai atras. Şi pentru că tot în jurul meu comunica prin media iar şcoala oferea multe resurse practice, am ales să urmez secţia de Jurnalism. Am învăţat de la oameni cu experienţa şi am avut parte de foarte multă practică: am scris articole, am fost operator imagine pentru emisiuni sau concerte, am realizat reportaje radio şi chiar am produs filme de scurt metraj. Am absolvit anul acesta şi în prezent lucrez ca operator imagine la Antena 1, în Oradea, iar în timpul liber mai scriu articole, chiar pentru publicaţii laice, fac design grafic sau tehnoredactare. Şi toate acestea fără o diplomă acreditată.
Aşa că.... de ce să vii la o şcoală în care să nu investeşti într-o diplomă ci să învesteşti în tine?

vineri, iunie 24, 2011

Chipul ascuns

Film de scurt metraj realizat de Darius Cornean

Maria a rămas singură, după ce soțul ei a părăsit-o de curînd, și trăiește într-o garsonieră sărăcăcioasă împreună cu băiețelul ei de 6 ani. Este însărcinată în patru luni iar viața ei se zbate între neputință, singurătate și grija zilei de mâine. Singura persoană alături este prietena ei cea mai bună, Gabi, care îi propune să facă avort. Are loc o luptă interioară iar conștiința este personajul care intră în scenă sub forma unui vis premergător deciziei. Cine va câștiga dreptul la decizie? Instinctul moral al conștiinței sau conjuncturile vieții?
Producator mediacbee (cbee.ro)

Chipul ascuns from Darius Cornean on Vimeo.

Daca filmul se incarca greu, il puteti vizualiza si aici

sâmbătă, iunie 11, 2011

Plastic Bag

Werner Herzog dă glas crizei existenţiale a unei pungi de plastic. O idee unică şi impresionantă semnată de Ramin Bahrani

Festivalul "Femei pe Mătăsari"

miercuri, iunie 08, 2011

cursa pentru performanţă continuă

cursa pentru performanţă continuă
Cu mulţumire tuturor celor care au crezut că se poate
(click pe poza)

luni, mai 23, 2011

NEWS from IMM - update

Duminica am vizitat cea mai veche Biserica Penticostala din Madrid, Bethel, si a doua din Spania, membra a organizatiei Assemblies of God. A fost fondata in timpul lui Franco, conducător absolut al Spaniei între 1939 și 1975. Biserica se afla in sudul Madridului si numara in jur de 150 de membri. Aprox. 50% din congregatie sunt spanioli iar ceilalti diferite nationalitati. Serviciul a fost in limba spaniola.

duminică, mai 22, 2011

IMM NEWS

IMM NEWS - cateva "frame-uri" de la trainingul din Spania
Azi a fost prima zi plina de la IMM. Dimineata am invatat despre managementul productiei, apoi am trecut la chestii tehnice: CANON 5D, AUDIO, RED'S CAMERA SI LIGHTING. Apoi sesiunea despre DIRECTOR'S craft - producer/director cu Christopher Gornold-Smith, unul din primii producatori, scenaristi si regizori de la IMM cu o experienta in domeniu de 30 de ani.
A doua zi la IMM a fost destul de lunga. A inceput la ora 5 dimineata si s-a incheiat la ora 1 noaptea. Am filmat pentru un clip impotriva excesului de alcool pe unul din platourile pe care s-au filmat scene dim filmul Zorro, cel original sau Cei sapte magnifici. In a doua parte a zilei am participat la un tip de evanghelizare in strada numit "Kilometro cero" in Madrid, chiar in mijlocul manifestarilor stradale. care au loc in aceste zile. Pentru mai multe detalii despre acest mod de evanghelizare gasiti pe pagina de intrernet ontheredbox
Mai multe poze despre cele mentionate mai sus gasiti pe pagina mea de facebook

luni, mai 16, 2011

127 de prieteni! Cursa pentru performanta continua in Spania

Am ajuns la 127 de prieteni adica 1270 de lei, suma de care aveam nevoie pentru a raspunde invitatiei de a merge in Spania la un training media(film si TV). Inca o data se confirma ca banii nu sunt o scuza, nici macar atunci cand nu-i ai. Multumesc tuturor celor care au crezut in mine, au crezut ca se poate si m-au incurajat, dar si carcotasilor si scepticilor. Ati avut si voi rolul vostru.
Maine voi pleca in Spania si ma voi intoarce peste 10 zile (Joi, 26.05). Voi incerca sa va tin la curent cu tot ce se intampla acolo, in masura in care se va putea si sa va aduc vesti despre trainingul si experienta aceasta cand ma voi intoarce. Pana voi reveni pe blog, va las sa vizionati ultimul scurtmetraj realizat impreuna cu colegii mei din anul III de la Jurnalism, Rendez-vous

duminică, mai 15, 2011

Rendez-vous

Film de scurt metraj realizat de studenţii anului III ai şcolii de Jurnalism CBEE din Oradea


Echipa de producţie:

operator imagine:
Petrica Munean

montaj:
Erika Meister

sunet:
Emi Silaghi

lumini:
Emi Silaghi

asistent regie:
Andreea Craciun

director artistic:
Estera Cornean

scenariu:
Iulia Prodan

regie:
Darius Cornean

marți, aprilie 19, 2011

Noul Testament pentru sportivi

În Săptămâna mare, un fost fotbalist, Daniel Zafiris, lansează Noul Testament pentru sportivi. Este o iniţiativă cel puţin interesantă a unui om care a lăsat fotbalul la doar 29 de ani pentru o cauză nobilă.

Noul Testament pentru sportivi e o lucrare simplă, pe înţelesul tuturor. E cea mai citită carte a omenirii, presărată cu poveşti de viaţă ale sportivilor care au ales să creadă în ceea ce fac.

Nume mari din sportul mondial, trecute mai mult sau mai puţin prin încercări ale vieţii, sprijină acest proiect. Fotbaliştii Lucio, Ze Roberto, Kaka, Cavani, Legrottaglie, tenismanul Michael Chang, fostul mare baschetbalist David Robinson, atleta Allyson Felix, sunt doar câţiva dintre prietenii lui Daniel Zafiris.

Câştigător al Cupei României în 1995 cu echipa de fotbal Petrolul Ploieşti, Daniel Zafiris s-a stabilit de mai bine de un deceniu la Iaşi, oraşul studenţiei sale şi locul unde el spune că "l-am descoperit pe Dumnezeu".

Zafiris spune că nu contează cărei biserici sau cult aparţii şi că mult mai important e să fii om.

Daniel Zafiris şi colegii săi din cadrul Fundaţiei România ProCulture au trimis invitaţii pentru evenimentul care va avea loc marţi seară la Bucureşti tuturor federaţiilor sportive din România. Unii au primit invitaţia cu un zâmbet ironic. Alţii au promis că vor fi prezenţi la lansarea Noului Testament.

Un dialog cu Daniel Zafiris e o adevărată lecţie de viaţă, un tratament sufletesc. Zafiris, 43 de ani, e un fost fotbalist care îşi găseşte cuvintele cu o uşurinţă incredibilă şi care chiar are ceva de spus.

Ce înseamnă acest Nou Testament pentru sportivi?
Daniel Zafiris: Un adevărat trofeu. O comoară care trebuie dezgropată şi adusă la lumină pentru a fi preţuită la adevarata ei valoare. Noul Testament este cuvântul lui Dumnezeu şi este cea mai citită carte din întreaga lume. Mai mult de 70 de milioane de exemplare sunt tipărite anual în întreaga lume,fiind tradus în aproape 800 de limbi şi dialecte. De aceea toţi sportivii şi antrenorii ar trebui să-l aibe în casa lor, în geanta lor de antrenament, de cantonament, de competiţie, pentru a-l citi, pentru a-l crede şi pentru a-l trăi.

De ce e important acest Nou Testament?
Pentru că este cu adevarat o veste bună pentru sportul românesc ! El aduce cu sine un mesaj al victoriei nu doar pentru un sezon şi nu doar într-o competiţie, ci pentru eternitate în cea mai importantă competiţie, cea a vieţii.
Mântuitorul Isus Hristos nu a murit şi a înviat ca să devenim mai răi, ci ca să devenim mai buni, să fim taţi mai responsabili, soţi mai iubitori, sportivi şi antrenori mai integri, de caracter, cu alte cuvinte profesionişti adevaraţi atât pe terenul de sport, cât şi în afara lui, în viaţa de zi cu zi.
"Adevaraţii campioni lasă în urma lor moşteniri, nu tragedii" spunea cineva, odată, cu înţelepciune.

De ce e important ca un sportiv să creadă în Dumnezeu?
Pentru că Dumnezeu e real şi vrea să se implice în viaţa unui sportiv la fel de mult ca în viaţa oricărui alt om.
Pentru că înainte de a fi sportivi, noi suntem oameni, cu limite, cu slăbiciuni, cu multe nevoi exterioare şi interioare. Avem nevoie de întelegere, de dragoste, de putere să trecem peste eşecuri, de iertare atunci când greşim, de încurajare când suntem demoralizaţi.
Problema este că, umblând de atâtea ori pe muchie de cuţit între victorie şi înfrangere, sportivii din păcate nu mai realizează că valoarea lor nu este data de performanţele lor şi părerile celorlaţi despre ei, ci de credinţa în Dumnezeu, de caracterul lor.
Doar de pe această temelie solidă se pot câştiga multe meciuri oficiale sau neoficiale.

Numele mari din mişcarea pe care o reprezinţi au trimis mesaje vizavi de aceasta lansare? Şi mă refer aici la Lucio, Ze Roberto, Kaka, Cavani, Negrottaglie, Michael Chang, David Robinson, Allyson Felix?
Eu coordonez în Romania proiectul Sportivi în Acţiune din cadrul Fundaţiei România ProCulture, care are ca scop tocmai încurajarea sportivilor şi antrenorilor din punct de vedere emoţional, mental şi spiritual. Sportivii enumerati mai sus sunt implicaţi în alte proiecte asemănătoare cu proiectul nostru, dar sunt alături de noi şi de toţi aceia care încearcă să aducă o altă perspectivă în lumea sportului. Mi-aş fi dorit ca măcar unul dintre ei să fi putut fi prezent alături de noi la această lansare a Noului Testament, dar poate vom reuşi la următorul proiect.

Care e scopul acestui Nou Testament?
Părintele Stăniloae spunea odată, cu mult har, că : "Persoana şi iubirea cer nemurirea".
Principalul scop al acestui Nou Testament este acela de a umple golul din inimile sportivilor. Indiferent de cât de mult succes sau de cât de mult eşec au parte sportivii şi antrenorii, toţi simt în adâncul sufletului lor nevoia de nemurire, simt că viaţa este mai mult decât sportul în sine. Din păcate nici sportul, nici performanţele nu garantează o astfel de împlinire. În competiţia sportivă, astazi eşti primul, mâine poţi fi ultimul. Astăzi poţi avea lumea la picioare, mâine poţi pierde totul.
Un al doilea scop ar fi acela de a ajuta sportivii şi antrenorii să nu se mulţumească doar cu puţin. Noul Testament e o provocare pentru ei, pentru că cere excelenţă în toate. Adică mai bine, mai constant, mai profund, mai mult decât până acum.
Mântuitorul a dat totul pentru noi şi de aceea şi noi trebuie să dăm totul pentru El, pentru familia noastră, pentru antrenamente, pentru competiţii, pentru cei de lângă noi.

Ce te-a determinat să ai o asemenea iniţiativă?
Faptul că, la un moment dat, Dumnezeu mi-a schimbat viaţa şi am înţeles că viaţa fără El este ca un meci de fotbal fără minge, nu are sens.
Faptul că mulţi văd credinţa şi sportul ca două lucruri diametral opuse, care se exclud reciproc, care nu pot merge mână în mână. Adevărul este că această Carte are răspunsuri pentru viaţă şi vorbeşte, mai mult decât credem noi, de sport, de victorie, de înfrângere, de premii. Ea este un etalon profund şi echilibrat de evaluare personală şi profesională.
Este Cartea care anunţă mesajul cel mai important din istoria lumii : mesajul iertării greşelilor faţă de Dumnezeu şi de semeni, al speranţei, al reînoirii, al vieţii adevărate, al unei victorii continue.
Pentru că lansarea acestui Nou Testament va fi în Săptămâna Mare, aş dori ca toţi conducătorii, antrenorii, sportivii ţării noastre, să intre în posesia lui şi citindu-l, să-L descopere şi să-L urmeze pe Isus Hristos care este : "Calea, Adevărul şi Viaţa".
Toate aceste lucruri m-au determinat şi mă determină la astfel de iniţiative, poate neînţelese de mulţi, privite cu suspiciune sau indiferenţă de alţii, dar valoroase în ochii lui Dumnezeu.
De aceea pot spune cu bucurie că acesta este cu adevarat "Drumul spre victorie"!
sursa: prosport

sâmbătă, aprilie 16, 2011

Conferinta Peniel - seminar despre homosexualitate

Conferinta Peniel Oradea 2011
Seminar - homosexualitate: păcat sau "boală" genetică?
Realizat de mediacbee:
reporter: Rîcu Semion
operator imagine: Nane Barbălată
editare: Darius Cornean

vineri, martie 11, 2011

Seism de 8,9 in Japonia. Alertă maximă de tsunami

Un cutremur cu magnitudinea de 8,9 a avut loc vineri în largul coastelor de nord-est ale Japoniei. Potrivit BBC News, seismul ar putea genera un tsunami de pânã la şase metri înãlţime. Mai multe clădiri s-au prăbuşit, in timp ce altele au fost evacuate. Deocamdată, nu se cunoaşte numărul victimelor.
Preluare antena 3

marți, martie 08, 2011

La mulţi ani, mămico!

Anul III de la CBEE ureaza mamelor “La multi ani!” si le spune un sincer multumesc pentru dragostea neconditionata şi purtarea de grijă de-a lungul timpului

luni, februarie 28, 2011

O previziune a neprevăzutului

Dincolo de nămeţii de pe străzi care încă ne mai înconjoară, vine primăvara, cel puţin cea calendaristică. Astfel, se presupune că ar trebui, nu ştiu cum sau de unde, să fim infuzaţi cu o doza de optimism debordant care să ne ajungă până ne loveşte melancolia toamnei sau, mai devreme, să ne conducă spre euforia verii. Pentru unii doar un mit, o superstiţie sau cel puţin un crez populist. Dar pentru cei mai mulţi o autosugestie pe care au practicat-o… de când se ştiu.
Dar până se va elucida acest mit al primăverii, vă propun un principu practic care ne forţează pe noi să fim proprii administratori, ba mai mult, responsabili, de optimismul pe care îl putem avea în atitudinea noastră de zi cu zi, mai ales când dăm nas în nas cu neprevăzutul.
Enunţul sună în felul următor: “10% din viaţă este formată din ceea ce ţi se întâmplă iar
90% din viaţă este decisă de modul în care reacţionezi. Cu alte cuvinte, nu ai control asupra 10% din tot ceea ce ţi se întâmplă. Diferenţa este de 90%. Tu eşti cel care determini restul de 90%. Principiul aparţine lui Stephen R. Covey, unul dintre cei mai influenţi americani care a încercat de-a lungul anilor să demonstreze cum fiecare persoană poate influenţa direct propriul destin. Principiul funcţionează ca un fel de bumerang, un efect invers scontat.
Şi ca să fiu mai practic, vă propun următorul scenariu:
Pentru că nu îţi place să ratezi nici o ocazie să îţi surprinzi iubita cu un cadou creativ, ziua de 1 Martie este unul din momentele prielnice. Ai rezervat totul pentru o cină romantică, la un restaurant latin cu nişte mariachi, exact cum îi place iubitei tale. Vin select, somon, desertul ei preferat, şi toate ingredientele pentru o seara perfectă. Parcă te-ai gândit la toate, mai puţin la… neprevăzut. Parfumat şi aranjat, te îndrepţi grăbit spre maşină, dar înainte să urci, un dobitoc trece cu viteză pe lângă tine şi te mocirleşte din cap până în picioare. După câteva înjurături, fugi să te schimbi iar între timp suni iubita şi îi spui că o vei lua mai tarziu cu 20 de minute. Ajuns la maşină, după câteva zeci de metri, realizezi că ai pană. Mai adaugi la întârziere încă 20 de minute. Ai ajuns să îţi iei iubita după 45 de minute de la ora stabilită, zgribulită de frig şi plină de nervi. Spune că vrea acasă fiindcă e moartă de frig. Până la urmă o convingi şi ajungeţi la restaurant. Aici, nervii îţi sunt întinşi la maxim când aflii cu stupoare că masa ta nu mai e rezervată deoarece ai întârziat o oră, şi a fost dată altcuiva. Începi să devii impulsiv, te cerţi cu managerul restaurantului, iubitei i se face ruşine când aude cum vorbeşti şi până la urmă plecaţi acasă. În maşină, spre casă, iubita îţi face observaţie de modul în care ai reacţionat iar tu începi şi te răsteşti la ea. Ajunşi acasă, totul degenerează într-o ceartă de zile mari. Şi ca totul să fie complet, femeia dramatizează şi îţi repoşează că a avut cel mai dureros 1 Martie de când te cunoaşte, ceea ce te scoate din minţi.
În tot acest scenariu, am putut identifica lucruri neprevăzute care s-au întâmplat şi pe care nu le-am putut controla, dar în acelaşi timp, am putut observa care a fost efectul reacţilor avute în urma coliziunii cu… neprevăzutul.
Este un exerciţiu care înseamnă maturitate, recunoaşterea unor slăbiciuni, un oarecare autocontrol, dar mai mult decât atât o previziune a lucrurilor negative care pot fi evitate. Asta presupune înţelepciune, o valoare mai veche ca lumea, prin care se regâsesc şi alte valori, cum ar fi aceasta de care tocmai am povestit, optimismul, o înţelepciune crescândă care diferenţiază omul frumos de omul hidos.

by Darius Cornean ©

marți, februarie 22, 2011

luni, februarie 21, 2011

Managementul sângelui nostru - reportaj

Materialul este un reportaj realizat pentru cursul de Productie TV din cadrul scolii CBEE, sectia jurnalism-instruire media, profesor Lidia Ban
realizator Darius Cornean

duminică, februarie 13, 2011

Have a ❤ day

Our Valentine's day -
thank you my darling for cake (wonderful surprise)

















cake by Estera Cornean
Copyright reserved :)

miercuri, februarie 02, 2011

Eco - între trend şi civilizaţie

Ecologiştii nu se nasc, se fac
Am isprăvit într-un final călătoria, nu mai ştiam nici cât e ceasul, şi am ajuns în apartamentul unde urma să vieţuiesc în următoarele zile. Nu am apucat să îmi las bagajul din mână şi un tip intră în cameră, cu o engleză stâlcită şi cu tot felul de pungi în mână şi îmi dă de înţeles că este important ce trebuie să-mi spună. Urma lecţia de reciclare, teoretică şi practică, care a durat aproape o jumătate de oră. Pungi, recipiente, reguli şi sancţiuni, culori de reţinut şi un sistem foarte bine pus la punct, care presupunea inclusiv camere de luat vederi în locul de depozitare a gunoaielor. S-a întâmplat în Coreea de Sud, acum patru ani. Atunci am invăţat că „gunoiul” este la plural şi nu la singular. De ceva vreme şi pe la noi principiile ecologice au tot felul de tentative de implementare. Deşi, pentru român e mai degrabă un trend să consume, să se îmbrace, să se poarte sau chiar să facă sex eco (cu prezervative din hârtie). Când observă culoare verde, îndată i se aprinde beculeţul, acum fluorescent, şi ştie că e ceva despre ecologie. Ceea ce, conceptual, sună excelent: adică să fii responsabil de interacţiunea pe care tu, ca organism viu, o ai cu celelalte vietăţi şi cu habitatul în care tu şi ele locuiţi. Un fel de parafrazare a celei mai mari porunci, varianta eco: iubeşte natura, cu tot ce mişună pe ea, ca pe tine însuţi. Dar de aici până la extreme a fost doar un pas: foloseşte batistele nazale iar când sunt pline stoarcele şi păstrează-le pentru când te vei şterge la gură sau spală paharele de unică folosinţă şi punele în vitrină iar hârtia igienică, dacă nu e murdară, pune-o la uscat şi refoloseşte-o. Se demonstrează încă o dată că excesul de zel e febleţea noastră. Să nu fiu înţeles greşit, nu fac contra propagandă ci încerc o reacţie echilibrată, raţională şi realizabilă faţă de principii care presupun multă responsabilitate, educaţie şi timp pentru a fi realizabile. Importăm tot felul de americănisme cum sunt aceste principii eco, care au şi interes de marketing, pe care încercăm să le integrăm în societate, şi uităm că unii dintre noi încă mai duc gunoiul cu găleata iar pe stradă e plin de mucuri de ţigară. La fel, băncile din parcurile centrale sunt rupte, coşurile de gunoi pline şi rare, iar spaţiile verzi doar cu urme de iarbă. Când în sfârşit ai ieşit dintre betoane şi cărămizi şi dai de un spaţiu verde amenajat unde să te aşezi, te loveşti de atenţionarea: „Nu călcaţi spaţiul verde!”. Din păcate, toată această forfotă eco nu aduce decât câştig eco(nomic) pentru unii şi prea puţin o doză de responsabilitate şi civilizaţie printre noi. Trebuie să pornim mult mai de jos ca să ajungem să gândim dacă cumpărăm cu ambalaj din plastic sau ambalaj din hârtie. Să nu aruncăm gunoiul sub preşul verde, eco, doar ca să fim trendy ci chiar să facem ceva, de jos de tot: să aruncăm gunoiul în coş şi nu pe lângă coş.
© Darius Cornean
Toate drepturile rezervate

duminică, ianuarie 30, 2011

luni, ianuarie 17, 2011

Fata în roşu

Scurt metraj realizat in doua zile (script, filmare, editare) pentru cursul "productie film" din cadrul sectiei de jurnalism a CBEE-ului
Distributie:
Director de productie: Darius Cornean
Recuzita si machiaj: Estera Cornean
Sunet: Iulia Prodan, Erika Meister
Cameraman: Darius Cornean si Iulia Prodan
Decor: Erika Meister

Fata în roşu from Darius Cornean on Vimeo.

sâmbătă, ianuarie 15, 2011

You can't run from MEDIA

Un clip realizat împreună cu colegii mei de la CBEE, SECŢIA MEDIA,în câteva ore.
Locaţia: într-o pădurice din oraşelul Buziaş, jud.Timiş

vineri, ianuarie 07, 2011

Tineret Tabor - Ionut Faur

În fiecare Vineri, întâlnirile de tineret ale bisericii Tabor vor aduce ceva nou.
La fiecare întâlnire, căte un tânăr va povesti despre modul în care Dumnezeu i-a schimbat viața. Acest moment va fi precedat de un profil video prin care vom afla lucruri inedite și chiar amuzante despre el.
Prima întâlnirile de tineret din acest an l-a avut în primplan pe Ionuț Faur


made by Darius Cornean

luni, ianuarie 03, 2011

Am fost la Remeţi...

...şi a fost frumos.





































copyright pictures
© Darius Cornean
Toate drepturile rezervate