„Nu asta înseamnă Crăciunul”

A trecut... zorii dimineţii o dovedesc. Seara colindelor a alunecat uşor în noapte apoi... s-a stins. E dimineaţă, e linişte, nu se mai aud clopoţeii şi nici cântece despre EL. Gândul se îndreaptă înspre înainte, spre noaptea de colinde a anului ce stă să-şi intre în drepturi. Pentru colindători, a fost o altă seară, pentru mine a fost prima... întâia seară când am înţeles...de ce într-o iesle?
Nimic nu s-a schimbat, dimpotrivă. De la prima zi a naşterii Lui şi până azi omul pare tot mai fermecat de gândirea „a avea pentru a fi”. Atunci ca şi acum au existat oameni săraci şi oameni bogaţi. Oameni cu care vroiai să te asociezi şi oameni neinteresanţi, cei care nu te puteau primi decât... într-o iesle. Aşa a fost întotdeauna, aşa este şi aşa va continua să fie pe tărâmul trecător.
Cântecul colindătorilor a răsunat pentru toată lumea. Tânăr sau bătrân, învăţat sau mai puţin învăţat, bogat sau sărac, toţi au ascultat colindătorii iar unii chiar i-au invitat să poposească pentru a se odihni şi a putea merge mai departe. În sunetul de veselie şi zâmbete, toată lumea părea fericită. Dar... nu era aşa. În mulţimea de colindători, cineva tăcea. M-am apropiat cu sfială dar... nu tăcea. Printre lacrimi a reuşit să rostească câteva cuvinte: „Nu asta înseamnă Crăciunul!” Nedumerit mi-am făcut curaj să-i cer să-mi spună durerea ei. Cu vocea tremurândă mi-a răspuns: "De ce se face diferenţă? De ce poposim şi cântăm mai mult în casa bogatului decât a sărmanului? De ce stăruim atât de mult în casa bogatului şi celor simpli le spunem că nu avem timp?"
Durere. Durere din durerea Lui. Acesta a fost sentimentul colindului. Parcă Îl aud spunând: Chiar nu înţelegeţi? Am ales o iesle...Chiar nu vă prindeţi? O iesle...nimic atrăgător, loc sărăcăcios, neprimitor, urât mirositor. Cine ar fi ales să se asocieze cu o iesle? Cine ar fi ales o iesle ca loc de primire pentru oaspeţi, pentru sărbătoare? Acum înţeleg simplitatea în complexitate, frumuseţea în simplitate şi dragostea în fapte. Acolo a venit şi nu i-a fost ruşine, deşi era Fiul Lui Dumnezeu şi... acolo ne aşteaptă.
Înţelegi tu colindătorule misterul? Eşti gata să te asociezi cu locul unde El a venit? Cât timp ai să poposeşti acolo? Lui nu i-a fost ruşine cu tine. Dar ţie colindătorule? Îţi e ruşine... cu ieslea?