Adversitatea lor mă face scut

Am progresat. Azi îmi doresc mai mult. Ura, aversiunea sau scârba provocată unora prin propria filozofie de viaţă aleasă mă face să descopăr mai mult cine sunt şi pentru ce vreau să mor. Da, sunt diferit şi voi muri diferit. Urăsc să fiu ca voi. Mulţumesc tuturor capetelor zângănitoare pentru “sfaturile involuntare” oferite. Azi a fost o zi plină cu astfel de manifestanţi. Din nou rănit dar fără genunchi tremurând, lovit şi scuipat dar fără a fi mânjit. Un aparent eşec şi totuşi un continuu mai promiţător. Voi continua să alerg, să lupt şi să cred până voi muri pentru un scop etern, nu pentru plăceri de duzină. Ce îmi poate face omul? Cel ce porunceşte bătăii din inima mea întotdeauna mă va face mai puternic şi mă va susţine. E greu să trăieşti cu proşti, periculos e să-i bagi în seamă. Zidurile pe care le construiesc nu se pot vedea în ochii lor, pentru că nu se înalţă într-o lume efemeră. Sunt cineva, dar nu pentru voi. Voi nu puteţi fi pentru că încă nu ştiţi cine sunteţi. Să trăiţi bine, adică îngust şi efemer.