joi, aprilie 30, 2009

Albastru ca jazzul

book review by
Darius Cornean

Toţi acceptăm timpul sau lumina ca o realitate deplină deşi nu îl/o putem explica, nu ştim sursa, începutul sau natura acestor lucruri. Nimeni nu a contraargumentat existenţa luminii pentru că nimeni nu a încercat măcar să dovedească existenţei ei. Şi ne uimim de cum putem accepta şi crede realitatăţi care nu se pot explica sau defini prin temeiuri raţionale; credinţa creştină ori existenţa unui Dumnezeu drept şi iubitor, într-o lume nedreaptă, descrisă prin haos şi depravare!?
Cu onestitate faţă de propria-i umanitatea, curaj, inteligenţă, fineţe, şi nu în ultimul rând cu un simţ al umorului, Donald Miller descrie credinţa creştină şi relaţia cu Dumnezeu ca sprijinul real pentru salvarea sufletului aflat în coliziune zilnică cu natura sa depravată. Ce înseamnă să îl înţelegi pe Dumnezeu nu doar cu mintea, dar mai ales cu inima, să te iubească şi să îl iubeşti pe Isus pe care nu l-ai văzut niciodată. O descriere a unei experienţe de credinţă autentică, dincolo de subcultura religioasă şi de părerile preconcepute despre credinţă.
Şi totuşi... rămâne întrebarea inevitabilă: Ce legătură are jazzul cu credinţa creştină? Citeşte aceste „cântece” ale lui Donald Miller şi vei afla răspunsul.

Achiziţionarea cărţii pe www.kerigma.ro

Niciun comentariu: