vineri, octombrie 23, 2009

„Dar să nu-mi iei niciodată dragostea”

Ziua iarăşi a trecut. O altă săptămâna aproape s-a dus. E seară. Mă aşez încruntat la tastatură şi încerc să mă liniştesc. Sunt dezamăgit, descurajat şi dezorientat.. Cotrobăi confuz prin cufărul de gânduri şi încerc să mai găsesc ceva valoros, de speranţă… Nimic. Printre toate, dau peste ultimele ştiri pe care le-am citit săptămâna asta: o nouă campanie a ateilor cu titlul: “Un milion de newyorkezi sunt buni şi fără Dumnezeu. Tu eşti?”, un alt stat ce propune legea avortului, fetele pot face avort de la 16 ani fără acordul părinţilor” şi… nu mai vreau să continui. Trăiesc într-un cosmos şi o religie care se vor fără Dumnezeu. Mă simt sufocat. Încep să cotrobăi iar prin cufăr dar… în zadar. Acel gând care reuşea de fiecare dată să mă resusciteze, aceea putere care mă ridica peste toate şi mă făcea să iubesc din nou a dispărut. Mi-am amintit că stă scris: „În zilele din urmă dragostea celor mai mulţi se va răci” şi asta din pricina nelegiuirilor. Lăcrimez disperat: dacă sunt şi eu unul dintre ei?

Un prieten m-a întrebat azi: Cum eşti? L-am minţit politicos: Bine! şi m-am asigurat că scap de alte detalii. L-am văzut prea descurajat că să cred că mă poate ajuta cu ceva. Dar tu poţi, aşa-i? Tu, cel care citeşti aceste rânduri, deja ai câteva soluţii pentru mine. Te gândeşti că, dacă ai sta în faţa mea mi-ai recita versete, învăţate la şcoala duminicală, pe care dealtfel nu le-ai crezut niciodată. Sau poate mai degrabă ai început să mă judeci: „Unde-ţi e credinţa, frate?” Probabil mă vei umple de mesaje încurajatoare la comment-uri. Sunt obişnuit cu astfel de „viteji”. Sună telefonul! La capătul firului o voce mă ameninţă: „simt că trebuie să îţi spun că Dumnezeu are metode dure, în dreptatea Lui, să te întoarcă”!

STOP!Gata! Lăsaţi-mă cu pălăvrăgeala! Nu de asta am nevoie! Este cineva care să şi asculte pe lumea asta? Nu mai aude nimeni? Tristeţe, durere, răni, eşecuri şi înfrângeri; despre asta e vorba, despre asta ţi-am povestit! Nu te mira şi nu mă judeca: sunt un om ca şi tine! Ce sunt eu azi, poţi fi tu mâine! Eşti din acelaşi material! Totuşi, nu renunţ să caut din nou prin cufăr acel gând preţios, acel imbold! Şi chiar dacă nu-l voi mai găsi mi-a mai rămas ceva: o rugăciune! O voi striga stăruitor ca pe ultima mea şansă: „Orice Doamne dar… să nu îmi iei niciodată dragostea”!

Darius Cornean

Un comentariu:

Euu spunea...

:) Nihil sine Deo! Si nimeni nu o sa ne ia dragostea! Flo