Râia societăţii – Codul bunelor maniere

Episodul 1
De la inculpata Eva şi până la muritorii zilelor noastre, de-a lungul istoriei, toţi oamenii s-au asemănat la naştere cel puţin prin două lucruri: unul vizibil imediat, şi anume necesara smiorcăială la primul contact cu lumea, iar celălalt, vizibil mai târziu şi cu bătaie lungă fiind... răul. Pe lângă multele calităţi, fizice sau mentale, fiecare om se naşte şi cu „malformaţii” generate de un rău existent şi progresiv în rasa umană; malformaţii care dealtfel, odată cu îmbătrânirea lumii devin tot mai monstruoase. Unii se tratează, dar cei mai mulţi trăiesc după bunul plac al propriilor instincte înnăscute. Astfel am ajuns să avem violatori, criminali, homosexuali, beţivi, şi bineînţeles, că despre ei e vorba, tot mai mulţi nesimţiţi.
De aceea, sub noua sintagma „Bunul simţ se face, nu se naşte” am decis să dau un alt curs seriei de episoade „Râia societăţii” şi să petrecem cel puţin un episod săptămânal în care să ne „educăm” instinctele şi să învăţăm să trăim, dacă nu manieraţi, cel puţin cu bun simţ faţă de semenul nostru, care nu cred că e drept să sufere de pe urma neştiinţei noastre. Nu e ruşine să nu şti, e ruşinos şi prostesc să nu recunoşti că nu şti.
În acest prim episod vom discuta câteva reguli de care ar trebui să ţinem cont când vine vorba de propriul cămin. Când ajungi acasă, chiar dacă glanda tiroidă ţi-a dat dureri de cap, de foame, nu te hazarda la oala cu mâncare, s-ar putea ca la următoarea ieşire în oraş haina să-ţi miroasă a Gucci cu aromă de... sarmale. Schimbă-te înainte de orice. Totodată, ca să eviţi aromele gastronomice pe hainele tale, hainele nu se lasă la doi – trei metri de bucătărie, asta dacă nu vrei ca haina ta să miroasă ca şi prospul de bucătărie.
Un alt aspect este cel legat de musafirii care ne vizitează. Habar nu ai cât de penibil e să începi să te scuzi cu ce nu ai sau cât de modest eşti, sau că ţi-e ghiuveta plină de vase şi nu ai aspirat (apropo: curăţenia nu se face, se întreţine). În primul rând, dacă erau invitaţi, să îţi fie ruşine că te-a găsit cu casa pe dos, mirosind a măncare şi fără lapte pentru cafea. Iar dacă nu erau invitaţi, nu ai avea de ce să te scuzi că tocmai atunci ţi s-a terminat cafeaua. Apoi, deşi ţi se va părea absurd, nu îl pofti să se descalţe (Aurelia Marinescu – Codul bunelor maniere astăzi). Dacă nu îi poţi reîncălţa cu o pereche de papuci de casă, lasă-l să intre încălţat cu riscul că îţi va murdări noul covor cumpărat. (excepţie cazul în care musafirul se scuză şi spune că doreşte să se descalte pentru că afară plouă şi... covorul arată prea bine). Pur şi simplu nu e politicos. Asta dacă ţi la reputaţia ta.
Cred că e deajuns pentru acest prim episod. Data viitoare, vom descifra alte coduri ale bunelor maniere pentru buna convieţuire în comunitate şi evitarea situaţilor penibile.