Duminica Tomii

Duminică e ziua ta, votantule. Din nou tu vei fi în centru pentru că tu vei fi cel care decide viitorul prezident al ţării. Votul tău, bine argumentat, va produce schimbarea. Ha ha! Give me a break, ar zice americanul. Cu un pic de discernământ şi onoare cred că toţi suntem capacitaţi! Mai uşor pot crede că în 6 Decembrie voi primi de la Moş Gerilă în papuci un meniu Kentucky de la KFC. Chiar în halul ăsta nu ne putem amăgi. Cred că mai sunt printre noi oameni cărora încă le funcţionează logica şi nu îşi jignesc chiar în halul ăsta intelectul cu astfel de prezumţii. Din nefericire însă, majoritatea votantă, insistent ridicată în slăvi de media, nu gândeşte aşa. Ea a ajuns să fie o masă de oameni bine manipulată, până la stadiul de marionetă. Ei, mogulii, şi-au făcut bine treaba şi ştiu deja cu cine vor vota aceşti oameni, ştiu ce gândesc şi de ce gândesc aşa pentru că i-au făcut să gândească cum vor ei.
Cu toţii am auzit de un anume Toma necredinciosul, genul de individ care nu credea până nu vedea. De felul lui era mai pragmatic şi greu de convins, sau poate nu îi plăcea să se complacă, să urmeze părerile majorităţii. El cerea argumente şi nu se lăsa uşor impresionat de zicerile din popor. El vroia să vadă şi să pună mâna. Întro zi de Duminică însă i-au fost aduse argumentele cerute şi... a crezut.
Iertaţi-mi necredinţa, dar nu cred că în 6 Decembrie voi avea parte de o Duminca a Tomii. Realitatea e prea clară ca să nu fiu mai mult decât pesimist. Amăgirile au fost prea multe şi prea dese. Preşedintele e deja ales. Şi nu noi îl vom alege. Noi suntem doar unealta. Am văzut şi auzit prea multe din cutia vorbitoare ca să nu cred asta. Jocurile de culise, dezvăluirile oportune prea coincidente, dezbaterile „echidistante” cică, analizele politice, declaraţiile, interviurile telefonice, jurămintele ş.a. sunt doar câteva din argumente. Marea confruntare poate fi un alt exemplu. Aproape duă milioane au văzut acest meci care, după părerea mea, a fost blat. Dintr-o dată pe scenă apare „mult căutatul inculpat” Popa Nicolae, găsit tocmai prin Jakarta, şi tocmai atunci săracului Geoană i s-a făcut dor să-şi viziteze prietenul Vântu, care are legătură cu acuzaţiile aduse acestui individ Popa. Mă întreb oare ce făcea staful lui Geoană de nu şi-a păzit candidatul de pericolul unei imagini controversate ce a rezultat în urma vizitei. Apoi să ţinem cont de televiziunea unde a avut loc confruntarea şi cine e la cârma ei. Pe ecran în colţul din stânga jos era un televoting care îl dădea pe unul din candidaţi câştigător cu un procentaj covârşitor (procentaj care de altfel s-a păstrat aproape acelaşi pe întreaga perioadă a confruntării).
Exemplele ar putea continua şi cu siguranţă sunt şi alţii care le pot da. Se spune că democraţia este dictatura majorităţii asupra minorităţii. În cazul de faţă însă este chiar invers: o minoritate influentă care reuşeşte să exercite o dictatură, una însă ingenioasă şi perversă, asupra majorităţii. Aici nu mai vorbim doar de putere politică. Acum, poate mai mult ca niciodată, ca şi creştini ar trebui să ne lăsăm de trimis mesaje electorale pro sau contra, petiţii de tot felul sau sloganuri şi... chiar să facem ceva. Poate să ne rugăm: pentru înţelepciune, discernământ şi să nu uităm nici de îndemnul Sfântului Pavel de a ne ruga pentru mai marii noştrii înălţaţi în dregătorii. Şi poate atunci vom avea parte de o Duminica ca a Tomii.