marți, decembrie 01, 2009

Votează române!

Ne-am trezit și noi, votanții. Cred că era cazul. Ne-am dat seama că e grav și că va fi chiar mai rău. Ne-am separat în susținători anticomuniști sau pro-Rusia. Argumentele sunt la limita tembelismului, cum că ne vom rusiza și comuniza dintr-odată sau că apocalipsa va veni mai devreme datorită dictatorialismului și nonșalanței liderilor noștri. Nu știu dacă așa va fi. Vom fi martori la destinul nostru. Martori neputincioși însă, pentru că această deșteptare prea târzie nu face decât să ne dea impresia că avem ceva de spus. N-avem nimic. Se folosesc de noi și cei din PSD și cei din PD-L, ca să ajungă la putere. Au reușit să ne învrăjbească și să ne facă să trimitem în două săptămâni, mai multe mass-uri electorale, decât ne-am trimis în ultimii 5 ani, versete biblice. La avataruri văd slogane și trimiteri pe diferite site-uri pro sau contra cuiva, dar sigur împotriva noastră. Toți sunt indignați, au votat în primul tur cu Antonescu, și acum nu prea mai au alternativă. Adevărul e că dacă ar fi votat cu el toți cei care astăzi se laudă, avea vreo 70% din primul tur. Dar asta este. Acum trăim dileme, iar dacă nu le avem, filozofăm. De unii ne este groază, de alții ne este frică.
Nici să stai acasă nu e o variantă. Simțul responsabilității. Sigur că da. Adevărul adevărat este că nu ne pasă deloc de soarta noastră. De ne-ar păsa, nu ne-am certa cu prietenii doar în campanie electorală, am fi într-o activitate continuă de mobilizare și răspândire a principiilor în care credem. Am fi o biserică mobilă pusă pe evanghelizare. Și asta ar fi toată campania noastră electorală. Societatea noastră s-ar schimba de jos în sus. Degeaba ai la cârma țării oameni care dau legi bune și neinterpretabile, dacă locuitorii acestei țări caută metode noi de a fura TVA-ul, de a minți sau de a sfida.
Interesant este modelul perseverenței aplicat de UDMR. Au fost la fiecare guvernare și au obținut aproape tot ce au vrut pentru că au știut să fie uniți și să își numere bine voturile. Au avut un candidat la președenție și știau că nu are nicio șansă să intre în turul doi, dar au știut să își facă simțită prezența. Sigur că sunt puțini mai mulți unguri în țara asta decât evanghelici, dar ei nu sunt mânați de niciun principiu moral, așa cum suntem noi laolaltă, însă e clar politica n-are nicio morală.
Nu știm cine suntem. Prostia sau inteligența ne-au împărțit în magneți electorali pentru diferite partide. Fiecare oraș, fiecare biserică alt partid, alt candidat. Priviți din exterior părem o turmă bună de manipulat și de muls electoral. N-avem principii, avem dorințe fierbinți. Faptul că o gramadă de ani nici nu am fost numărați în rândul cultelor recunoscute, ne face acum să ne dăm amvoanele tuturor candidaților care au fost informați de staff-ul de campanie, că existăm.
Lumea nu se va schimba în bine, nici dacă vine Geoană, nici dacă rămâne Băsescu. Mogulii vor fi tot moguli și reforma tot stagnată. Printre altele oamenii vor fi mai răi, mai învrăjbiți, mai neîncrezători în instituțiile statului, mai necăutători de biserică. Tot mai mulți își vor pierde locurile de muncă și nu vor fi fericiți cu niciuna din opțiunile electorale. Poate că la disperare îl vor căuta pe Dumnezeu. Unii foarte euforici, au spus că și criza îi va aduce pe oameni mai aproape de divinitate, dar nu s-a întâmplat.
Lumea se va schimba când oamenii vor vedea o alternativă morală, când creștinismul nostru va fi ceva autentic, palpabil și mai ales contagios.
În curând ne vor da musulmanii o lecție. Vor veni și vor câștiga alegerile din primul tur. Ne vor demonstra că se poate.
Deocamdată noi suntem principiali. Constructivi. Serioși. Predicăm cu putere. La o biserică de țară amvonul era accesorizat cu o floare rapid crescătoare. Pe amvon scriseseră „Noi predicăm pe Cristos!”, cu timpul floarea a crescut și a acoperit „pe Cristos!”, iar după o vreme de dezvoltare botanică, frunzele s-au așternut și peste predicăm, rămânând vizibil pronumele personal NOI.
Duminică votăm. Ne alegem președintele, dar fiecare comunitate are liderul pe care și-l merită.
Florin Iosif

Niciun comentariu: