Râia societăţii - Episodul 12

Râia societăţii - Episodul 11

Nesimţitul, controlor în tramvai
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la momentele în care am circulat cu mijloacele de transport în comun fără bilet de călătorie, săltat de „funcţionarii” care nu mă lăsau până nu scoteau de la mine „de-o berică”, m-au făcut să renunţ la astfel de aventuri fără bilet gen „D-l Goe”. Deşi lipsa biletului justificată, fie prin închiderea casei de bilete cu 4 ore înainte de retragerea tramvaielor în depou, fie datorită doamnei de la casă care nu a avut să-mi dea rest de la 50 de lei sau fie prin lipsa unei case de bilete pe o lungime de 4 staţii, voi alege pe cât posibil să caut alte mijloace de a mă deplasa evitând întâlnirea cu „prinţipialii funcţionari”. Aroganţa, ba chiar penibilitatea în care ajung să-şi facă treaba aceşti coruptibili, îmi provoacă ulcer la stomac de nervi. De la târgul pe care îl fac pentru a scoate bani pentru ţigări în lipsa amenzilor, propunerile vulgare adresate domniţelor, limbajul vulgar, ameninţările, şi până la agresiunile fizice, aceşti indivizi nu doar că nu îşi fac treaba dar ignoră orice normă de bun simţ sau conduită morală.
Am tot auzit expresia, în special la naţionalişti, patrioţi, de genul „Sunt mândru că sunt român”. Nu i-am înţeles încă logica şi vă spun de ce: nu poţi fi mândru decât de un lucru pe care l-ai făcut tu, faptul că te-ai născut român nu îţi rezervă nici un merit şi nici nu ai contribuit cu ceva la asta. Dar ca să fiu în ton cu patrioţii vreau să bârfesc despre o scenă în care NU am fost mândru că sunt român. Asta se întâmpla într-un mijloc de transport unde protagonistul scenei era nesimţitul în postura de controlor.
La una dintre staţii, un grup de străini s-a urcat în tramvai... fără bilet. Au urcat de la o staţie unde NU era casă de bilete. Au încercat să întrebe prin tramvai unde ar putea să coboare să cumpere bilete dar... românul nu e atât de ospitalier pe cât se spune şi nici cu engleza nu stă bine. La următoarea staţie „prinţipialii funcţionari” îşi fac meseria. Musafirii noştri din străinătate devin tensionaţi, parcă ştiau ce urma: „We are sorry but we didn’t now from where to buy ticket and we couldn’t find someone to help us” – şi nici nu mă mir, doar nu tot românul ştie măcar o engleză elementară.
Controlorii şi-au dat seama că au la îndemână o pradă rară: patru străini fără bilet. Ceilalţi călători au fost “neglijaţi” iar atenţia lor s-a concentrate asupra posibililor euroi pe care îi puteau scoate de la vizitatorii noştri din străinătate. Nesimţirea se pune în valoare: unul din controlori şopteşte colegului: “Jos cu ei, că de la ăştia scoatem mai mult de o berică”. Dincolo de explicaţile pe care cei patru încercau să le dea “prinţipialilor funcţionari” acestora li s-a dat să înţeleagă că trebuie să coboare din tramvai …prin gesturi, că la engleză controlorii erau la fel de buni ca bunica mea la bowling. Ce e mai nasol şi îngrijorător e faptul că tot acest scenariu s-a petrecut într-un tramvai în care nici un „mândru cetăţean român” nu a avut nici o reacţie; toată lumea a stat şi s-a holbat la cum România ştie să-şi primească turiştii în scumpa şi mândra lor patrie! Oare unde sunt revoluţionarii când ai nevoie de ei?