Râia societăţii: Nesimţirea la genul feminin

Mi-a fost destul de greu să mă decid până să scriu despre ea, nesimţita, deoarece femeia, inima a tot ceea ce este uman, este simbolul frumuseţii şi al bunăvoinţei, "privilegiata creaţiunii". Însă această frumuseţe a suferit în timp o malformaţie genetică iar ceea ce ieri a fost cel mai înalt ideal, azi s-a transformat în "mâncare pentru zei, gătită de diavoli (W. Shakespeare, "Antoniu şi Cleopatra")", diavolii fiind pământenii nesimţiţi.
Asta nu înseamnă că în prezent nu găseşti idealul feminin în toată frumuseţea lui, dimpotrivă. Ceea ce observ însă este faptul că, în zilele de pe urmă, răul a fost tot mai des ridicat la rang de virtute, astfel că tot ceea ce a fost normal şi frumos odată a suferit transformări regresive, lucru aceptat azi ca fiind o normalitate, ba mai mult, un ideal.
Nici nu ştiu de unde să încep sau cum să le ordonez, sunt prea multe. De la divele care se crăcesc pe canapelele de piele ale studiourilor TV, care mai şi înjură şi fac apropouri moderatorului sau invitaţilor, până la vânzătoarea de la ABC care te drăcuie că i-ai adus înapoi biscuiţii expiraţi de trei luni.
Pe stradă o găseşti suită pe "piroane" cu o fustă chinuită să stea pe ea, punându-şi în valoare forma deformată a şezutului şi abuzul de calorii care se vede curgând de sub bluză. O observi cum strigă după prietena ei din tramvai, gesticulând impetuos, gata să îşi ia zborul.
La supermarket reuşeşte să facă cea mai mare coadă din istoria magazinului pentru că la casă, nesimţita, ia fiecare produs în parte şi aşteaptă să-i fie citit preţul ca să se poată decide dacă îl ia sau nu. În mijloacele de transport îşi povesteşte drama trăită ieri la vizionarea telenovelei preferate, într-o manieră în care să audă şi vatmanul, fără perdea şi cu decibelii la maxim.
La şcoală se tutuieşte cu toţi profesorii, aplecând decolteul bombastic ori de câte ori are ocazia pentru a încerca să scoată de la ei măcar un cinci, de trecere (nu că n-ar fi dispusă să facă mult mai mult). Nu pot să nu menţionez momentul când merge în parcul de distracţii cu plodul, răsfoind "Click-ul", timp în care reuşeşte să ardă un pachet de Marlboro în mijlocul celorlalţi Nu este ceea ce ne dorim din partea sexului frumos, dar este dramatica realitate şi... poate este ceea ce merităm. Am creat mediul propice pentru astfel de manifestări, iar mai apoi le-am încurajat. Cum ne aşternem, aşa ne vom trezi... într-o zi: fără simţ al frumosului, al binelui şi al nobleţii. Mare este grădina, multe flori frumoase găseşti, dar parcă tot mai multe sunt "păpădiile", şi la mai mare căutare. "Succesuri" la cules.

Toate drepturile seriei de articole Râia societăţii aparţin lui Darius Cornean