Râia societăţii: Nesimţirea la genul feminin

Mi-a fost destul de greu să mă decid până să scriu despre ea, nesimţita, deoarece femeia, inima a tot ceea ce este uman, este simbolul frumuseţii şi al bunăvoinţei, "privilegiata creaţiunii". Însă această frumuseţe a suferit în timp o malformaţie genetică iar ceea ce ieri a fost cel mai înalt ideal, azi s-a transformat în "mâncare pentru zei, gătită de diavoli (W. Shakespeare, "Antoniu şi Cleopatra")", diavolii fiind pământenii nesimţiţi.
Asta nu înseamnă că în prezent nu găseşti idealul feminin în toată frumuseţea lui, dimpotrivă. Ceea ce observ însă este faptul că, în zilele de pe urmă, răul a fost tot mai des ridicat la rang de virtute, astfel că tot ceea ce a fost normal şi frumos odată a suferit transformări regresive, lucru aceptat azi ca fiind o normalitate, ba mai mult, un ideal.
Nici nu ştiu de unde să încep sau cum să le ordonez, sunt prea multe. De la divele care se crăcesc pe canapelele de piele ale studiourilor TV, care mai şi înjură şi fac apropouri moderatorului sau invitaţilor, până la vânzătoarea de la ABC care te drăcuie că i-ai adus înapoi biscuiţii expiraţi de trei luni.
Pe stradă o găseşti suită pe "piroane" cu o fustă chinuită să stea pe ea, punându-şi în valoare forma deformată a şezutului şi abuzul de calorii care se vede curgând de sub bluză. O observi cum strigă după prietena ei din tramvai, gesticulând impetuos, gata să îşi ia zborul.
La supermarket reuşeşte să facă cea mai mare coadă din istoria magazinului pentru că la casă, nesimţita, ia fiecare produs în parte şi aşteaptă să-i fie citit preţul ca să se poată decide dacă îl ia sau nu. În mijloacele de transport îşi povesteşte drama trăită ieri la vizionarea telenovelei preferate, într-o manieră în care să audă şi vatmanul, fără perdea şi cu decibelii la maxim.
La şcoală se tutuieşte cu toţi profesorii, aplecând decolteul bombastic ori de câte ori are ocazia pentru a încerca să scoată de la ei măcar un cinci, de trecere (nu că n-ar fi dispusă să facă mult mai mult). Nu pot să nu menţionez momentul când merge în parcul de distracţii cu plodul, răsfoind "Click-ul", timp în care reuşeşte să ardă un pachet de Marlboro în mijlocul celorlalţi Nu este ceea ce ne dorim din partea sexului frumos, dar este dramatica realitate şi... poate este ceea ce merităm. Am creat mediul propice pentru astfel de manifestări, iar mai apoi le-am încurajat. Cum ne aşternem, aşa ne vom trezi... într-o zi: fără simţ al frumosului, al binelui şi al nobleţii. Mare este grădina, multe flori frumoase găseşti, dar parcă tot mai multe sunt "păpădiile", şi la mai mare căutare. "Succesuri" la cules.

Toate drepturile seriei de articole Râia societăţii aparţin lui Darius Cornean

Râia societăţii – Codul bunelor maniere

Episodul 1 - Evitarea penibilului

Episodul 2 - Bunul simţ al telefoniei
Cine s-ar fi gândit că invenţia lui Graham Bell din 1876, şi anume telefonul, avea să dăuneze în timp statutul nostru de oameni bine crescuţi? De fapt nici nu e greu de crezut. Orice lucru, fie el chiar şi indispensabil, folosit excesiv devine dăunător. De aceea am ales ca în acest episod să vorbesc despre câteva norme de bun simţ atunci când utilizăm telefonul.
Un prim lucru ar fi să nu laşi telefonul să ţârâie mai mult de cinci ori până să te gândeşti să răspunzi, asta în cazul în care vrei să răspunzi. Deasemenea când apelul este efectuat de tine regula se repetă. Nu fi enervant. Dacă nu ţi-a răspuns probabil că nu putea răspunde sau poate nu vroia să răspundă. Revii mai tarziu, mai tarziu de două minute.
Un alt aspect e legat de prezentarea la telefon. Dacă vorbeşti cu cineva care nu ţi-e familiar, îţi spui numele şi apoi scopul apelului. Dacă telefonul e în interes de serviciu, trebuie menţionat şi poziţia din cadrul firmei la care eşti angajat. Apoi cel care termină conversaţia este cel care a iniţiat-o, bineînţeles cu excepţiile de rigoare.
Dacă eşti acasă, ai musafiri şi sună telefonul nu te pui şi stai la poveşti minute în şir. Dacă conversaţia se pretează la a da câteva informaţii utile, te scuzi şi răspunzi. Dacă conversaţia se vrea a fi una mai lungă, nu te scuzi interlocutorului spunând „Te sun peste 10 minute” pentru că musafirul tău se va simţi săltat şi nevoit să se pregătească să plece.
Telefonul mobil, indispenabil când plecăm de acasă, poate fi o oglindă a bunului simţ. Nu poţi oricând şi oriunde să răspunzi la telefon (în Germania se lansase o campanie împotriva telefonului mobil sub sloganul: „Numai servitorii răspund oridecâteori sunt chemaţi”). Nu răspundeţi la telefon dacă ştiţi că nu puteţi duce la capăt convorbirea pentru că: sunteţi într-un magazin, la cumpărături, vorbiţi cu cineva sau e prea mult zgomot prin preajmă. Răspundeţi când puteţi vorbi. În mijloacele de transport în comun, trenuri, avioane nu interesează pe nimeni convorbirea ta iar decibelii tăi deranjează. Dacă sunteţi în vizită la cineva acasă, cereţi-vă scuze şi permisiunea de a răspunde unor telefoane pe care urmează să le primiţi. În rest, orice telefon poate aştepta.
În încheiere aş adăuga câteva locuri în care NU este permis utilizarea telefonului mobil: la volan, în avion, în biserică, înmormântări sau când vizitezi pe cineva bolnav, la cursuri, conferinţe, ocazii festive sau solemne.